Cu puţin timp în urmă şi apoi la “Zilele oraşului”, cetăţenii judeţului nostru au fost părtaşi la lansarea cărţilor despre revoluţia din ‘89, fiind prezent, desigur, autorul acestora, Grigore Cartianu. Televiziunea Nord Vest n-a rămas pasivă şi a insistat la revenirea lui Grigore Cartianu, pentru autografe, dar şi ca participant la o emisiune televizată consacrată educaţiei patriotice şi nu numai.
Cu câteva zile în urmă l-am avut invitat la o astfel de emisiune pe autorul cărţii “Fereastra serviciilor secrete”, o carte de 570 de pagini, din care aflăm importanţa comunităţii de informaţii, sistemul de informaţii şi multe altele. Câteva cuvinte despre autorul Aurel Rogojan. Este generalul – autor al mai multor cărţi (“1989 – Dintr-o iarnă în alta… România în resorturile secrete ale istoriei”). S-a ridicat în ierarhia gradelor militare de la elev la general. A absolvit în 1970, ca şef de promoţie Şcoala de Ofiţeri Activi la Informaţii-contraspionaj. În 1973 a terminat Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Bucureşti. Are brevet de paraşutist militar. Este, cum spunea Tedi Ardelean, fostul senator că “suntem în faţa unei figuri reprezentative fără egal, a unei conştiinţe profesionale devotate până la vocaţie, a unei voci întemeiate, demne de ascultat”. A fost lucrător, timp de peste 25 de ani, în “tainice cancelarii” din această lume secretă a informaţiilor. Important, din 1977 a fost şeful de cabinet al unui general sărbătorit prin prezenţa sa la Satu Mare, generalul locotenent Iulian Vlad. Graţie eforturilor făcute de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă din Serviciul Român de Informaţii Satu Mare, de Voicu Şichet, Gheorghe Mărieş, Lucian Bucureşteanu şi Soponaş Cristian sătmărenii au putut auzi lucruri neştiute, spuse din gura unor oameni cunoscători şi de mare ţinută.
Totuşi, după peste 20 de ani, îmi pun mereu întrebarea: Oare cine a tras în noi? După evenimentele de la Timişoara şi apoi în alte oraşe, din decembrie ‘89, au rămas multe întrebări obsesive, au fost întoarse pe toate părţile, dar puţine au fost concluziile demne de luat în seamă. S-a scris mult. Au apărut cărţi. Au existat păreri şi păreri. Cine a tras? A fost sau nu lovitură de stat? A fost revoluţie? Revoltă populară? Iată întrebări din cadrul emisiunilor realizate de NVTV. “Biet român săracu”, lăsat ca la intersecţie, să privească într-o parte sau alta, derutat în această intersecţie de opinii, unele totul aiurea, nu ştie ce să mai creadă. Presa, cea de a patra putere în stat, este un câine de pază a democraţiei, a încercat să scoată la iveală adevăruri, dar toate au fost lăsate, din anumite interese, într-un con de umbră. Concluzia: nimeni n-a tras! Niciun suspect! Niciun vinovat! Dar oamenii au murit! Vom afla, oare, cândva, adevărul adevărat?
În discuţiile cu cei doi generali (Rogojan şi Iulian Vlad) mi-am dat seama că sunt profesionişti de excepţie! Sunt oameni desăvârşiţi, o adevărată enciclopedie. Generalul Vlad, prin ordinul clar dat ofiţerilor şi trupelor de securitate să nu tragă un glonţ şi să predea armamentul, a salvat multe, chiar foarte multe vieţi. Îmi dau seama ce s-ar fi întâmplat dacă ieşea securitatea, dotată ca nimeni altul! Nici nu-i bine să ne gândim la măcelul care ar fi urmat. Iată un motiv pentru care locuitorii ţării noastre îl stimează pe generalul Iulian Vlad, căruia îi poartă veşnică recunoştinţă! Am aflat de la invitaţii mei, că existau precedente care, cu mult înainte, anunţau semne de îngrijorare sub care, peste timp, debuta în 1989 cu sfârşitul lui atât de învolburat şi dramatic. Am aflat de trădările grave şi mârşave ale lui Pacepa, care produceau o breşă în sistemul de valori ale spionajului românesc. Nemulţumirile existau în ţară, iar Ceauşescu devenise ţinta unor atacuri în mass-media de la Belgrad şi Budapesta. Penuria de alimente, lipsa medicamentelor, a combustibilului, cozile interminabile erau o realitate. Atunci, generalul Iulian Vlad a declarat, ca martor la un proces, mai târziu: “Aceasta a fost soarta noastră: până la Malta am încercat să desluşim Ialta!” Oricum, la întâlnirea de la Malta, între Gorbaciov (care a creat premisele dezmembrării URSS) şi Bush, s-ar fi pronunţat: “În ceea ce priveşte România, va fi mai greu, date fiind particularităţile proprii, care exclud posibilitatea producerii unei revoluţii de catifea”. Numai “de catifea” n-a fost ce a urmat.
Opera lui Aurel I. Rogojan este aparte şi rămâne o “pledoarie pentru adevăr” într-o succesiune de argumente, când ofiţerii de informaţii, patrioţi, se aflau la post, în interes naţional. Este o carte vie, cu personaje încă în viaţă, este o carte-document pentru posteritate, o carte incitantă, necesară, dar cutremurătoare prin adevărurile lansate. Merită citită de toţi care simt româneşte! Pentru sătmăreni, rămâne o cinste că lansarea a avut loc şi la Satu Mare în prezenţa celor doi generali, fapt unic în istoria culturii sătmărene. Mulţumesc mass-mediei şi Dvs., celor prezenţi!
Teodor Curpaş