Băsescu a fost, este şi va rămâne însetat de putere. Indiscutabil, aceasta este trăsătura esenţială a celor două mandate prezidenţiale în care şi-a chinuit poporul în folosul căruia îşi permite în continuare să se laude că se zbate. Se va găsi, cu siguranţă, cine să scrie istoria acestei perioade triste de la un capăt la altul şi poate vom afla atunci motivul semnării “pactului de coabitare” care i-a permis lui Băsescu nu numai să-şi recupereze poziţiile pierdute ci şi să şi le întărească. Însetatul de putere a izbutit, din păcate, să menţină sub influenţa sa mai ales instituţiile de forţă ale statului, adică serviciile secrete, Justiţia şi Parchetul. După ce a scăpat de umilinţa de a fi demis, până şi copiii de grădiniţă ştiu de ce şi cum, în loc să stea cuminte să-şi termine cele două mandate în care a pus ţara pe butuci, Băsescu a ieşit ca şarpele la soare, vărsând venin cu orice prilej la adresa noii puteri. Acum Guvernul şi mai ales primul ministru au posibilitatea să constate ce înseamnă pentru un însetat de putere o coabitare mimată şi valabilă numai într-un sens.
Depăşind orice limită prin ieşiri paroxistice la rampă, unele cvasidictatoriale, Băsescu a avut parşivenia să acopere prin gălăgie ecourile vizitei reuşite în Germania a lui Victor Ponta şi primirea remarcabilă pe care i-a oferit-o Angela Merkel. Dar dincolo de acest aspect, avem o nouă dovadă că jupânul din Dealul Cotrocenilor este bolnav de putere şi este silit să se apere. Pe sine şi camarila sa nesătulă căreia îi fuge pământul de sub picioare. O doză elementară de bun simţ ar fi în măsură să-l determine pe total compromisul matelot eşuat în politică să-şi exercite cu calm atribuţiile constituţionale fără a le nesocoti şi încălca, măcar acum, la final de carieră. Însă Băsescu vrea în continuare să dicteze în interiorul ţării şi gândeşte parşiv că acest lucru nu se poate produce decât în prezenţa unei coaliţii care trebuie dezbinată, a unui Guvern slab, a unui premier supus şi a unui Parlament molcuţ. Este de presupus că Traian Băsescu are în repertoriu multe năstruşnicii ale căror numitor comun este setea de putere. Pentru soarta ţării, pentru imaginea ei în străinătate, pentru stabilitatea politică a României neutralizarea sa este o condiţie necesară şi obligatorie.
Voicu D. Rusu
