Dacă nu scoatem un rezultat bun şi cu turcii, n-am făcut mai nimic, degeaba am bătut Ungaria – cam asta era ideea avansată de Torje după meciul de vineri, când vecinii au plecat acasă îmbufnaţi şi cu trei goluri în traistă. Logică spusa lui Torje, de la un capăt la altul: dacă o încasăm de la trupa lui Fatih Terim, va trebui din nou să stăm la mâna rezultatelor altora ca să ajungem la barajul de calificare pentru Cupa Mondială din 2014. În schimb, dacă batem Turcia, am cam putea spune că suntem cu sacii-n căruţă.
După jocul şi ambiţia pe care le-au arătat „tricolorii” în meciul cu Ungaria, ar merita cu prisosinţă să ajungă la baraj. Iar de-acolo, cu puţină şansă – asta însemnând să nu picăm cu Franţa sau Rusia -, ar putea ieşi şi o calificare. Până atunci însă trebuie trecut hopul numit Turcia, echipă pentru care meciul de astăzi de la Bucureşti e unul de totul sau nimic. Într-o astfel de partidă, inspiraţia selecţionerului Victor Piţurcă va conta mult. Cu ungurii a avut inspiraţie şi la cum a croit echipa, şi la cum i-a mobilizat pe jucători. A avut cărţi câştigătoare, chiar dacă unii au strâmbat din nas că l-a lăsat la vatră pe Mutu sau că l-a convocat pe Marica, deşi acesta n-avea nici echipă, nici meciuri în picioare.
Dacă naţionala nu va intra în letargie şi va încerca, de-acum înainte, să joace un fotbal ambiţios şi bine aşezat, de genul celui arătat în partida cu Ungaria, parcă se poate spune că a început ceva să se mişte. Şi că există speranţe să se închege o echipă care să ne readucă gustul marilor bucurii ale fotbalului din turneele finale. Desigur, nu se pot trage concluzii de genul „avem o echipă care zbârnâie” după un meci bun, fiindcă poate vine un altul care ne face praf toate nădejdile. Însă este extrem de important că naţionala a arătat că poate juca astfel încât să dea speranţe că va putea ajunge din nou, vorba regretatului Ioan Chirilă, „pe marile bulevarde ale fotbalului”. Ar fi ideal să arate acest lucru şi astăzi, în meciul cu Turcia. Hai România!
Tiberiu Sabo