Castorul parlamentarum domina în vremuri de tristă amintire cel mai important ziar din cel mai important oraş someşan. În loc să deservească cititorii, ani la rând şi-a deservit numai proprii săi demoni orbiţi de ură şi însetaţi de răzbunare. A şantajat pentru a fi venerat, dar s-a ales invederat într-un monstru de rahat. A ajuns în tot felul de funcţii prin tot felul de puncţii cu iz penal, de unde a împroşcat cu venin cu al său caracter venal şi penal. Sătui de acest babuin barbugiu, oamenii au ajuns să repugne acest monstru tributar patologicului de coşmar. Alungat în stradă şi-a găsit refugiu într-un şpais parlamentar, de unde dictează articole calomnioase stând pe “tronul” dictatorial (a se citi veceu de pigmeu). Rămas fără obiect de şantaj, a furat ca un borfaş titula vechiului ziar, încropindu-şi o fiţuică numai bună de şters rahatul castorial, produs după mult scremut. Cum nimeni nu mai crede scenariile cu elicoptere şi ozeneuri, omul a ajuns în derizoriu. Oraşul, judeţul şi ţara va scăpa în curând de acest personaj diliu, cu apucături psihotice şi psihedelice. Nu va scăpa nici săgeata cheală, drogandie şi dilie, care pe lângă cea de-a doua personalitate reuşeşte cu brio să şi-o dezvolte şi pe a treia. Şi la mai multe! Într-un viitor nu prea îndepărtat cu toţii vom scăpa de acest personaj monstruos, odios şi hidos şi vom putea trăi liniştiţi lângă copii, soţii, părinţi şi bunici. Pentru că în 1989 am scăpat de un dictator, dar pe Someş a rămas tizul său detractor. Zorii normalităţii încep să se ivească, spre disperarea castorului ischemic şi psihedelic. “Ole, ole, castorică nu mai e! Ole, ole, castorică nu mai e!”, vom striga cu toţii în cor, spre disperarea fostului dictator, detractor şi delator!
