Castorică Vodă doarme-n lobodă

Ori de câte ori are ocazia, Castorică se laudă cu obârşiile sale voievodale, susţinând ca tembelu că e urmaşul lui Gelu. Aşa s-ar explica de unde i se trage dictatura pe care a instaurat-o pe unde a apucat să fie şef destrăbălat. La fel cum nu a făcut nimic util în judeţul în care s-a mutat acest Castor prost-crescut, nu a făcut nimic nici pentru localitatea în care s-a născut. În pofida funcţiilor înalte pe care le-a ocupat, acest rozător ratat nu a reuşit să aducă oamenilor în ajutor nici măcar un leu chior. Cetatea înaintaşului său Gelu a devenit o simplă ruină, sub privirile incisive ale răzătorului cu moacă de bovină. Ieşit probabil la păscut, Castorul s-a dat bătut. În loc să se zbată pentru cetate, a încercat să crească în notorietate. A crescut de n-a mai încăput, dar numai în mintea lui de rozător delator. Castorul Vodă doarme-n lobodă şi nu-l mai doare creieru’ pentru cetatea lui Gelu. A devenit din nou o simplă legumă, nu ştim care, roşie răscoaptă sau o ceapă degerată. Renunţând la pretenţiile sale în privinţa originilor voievodale, Castorică cel slut încearcă o nouă mişcare de seducere a electoratului pierdut. Poate încerca mult şi bine, căci lumea a aflat cât e de rahat şi de ratat acest Castorică Vodă, care doarme ascuns în lobodă. Dispariţia lui de pe scena politicului va fi victoria neamului. Iar victoria se apropie cu paşi tot mai repezi.