Aproape pe furiş, Gigi Becali a fost transferat din Penitenciarul Jilava în cel de la Poarta Albă, judeţul Constanţa. N-a fost vreun abuz, ci s-a făcut voia sa. Fostul parlamentar-europarlamentar-şef de partid, pe vremuri iute la mânie şi degrabă înjurătoriu de procurori, a socotit că nu poate pierde vremea într-o închisoare de la marginea Capitalei, ci trebuie să ajungă musai în Dobrogea lui Gică Hagi şi a Sfântului Apostol Andrei.
Jilava este locul în care de-a lungul timpului au fost împuşcaţi generalul Gabriel Marinescu şi mulţi alţi generali, colonei şi maiori (de către legionari), Ion Antonescu şi ceilalţi demnitari din lotul Mareşalului (de către comunişti), Eugen Ţurcanu şi ceilalţi torţionari care au condus „reeducarea de la Piteşti” (folosiţi şi executaţi de regimul stalinist al lui Dej), dar şi sadicul criminal în serie Ion Rîmaru (în 1971, sub Ceauşescu).
Cunoscută fiind dorinţa lui Gigi Becali de a intra în istorie chiar şi prin efracţie, pentru a se intabula într-o pagină dedicată eroilor neamului, e de mirare că martirul din Maybach nu s-a legat de stâlpul de execuţie din Valea Piersicilor, ci a preferat briza tăioasă de la Poarta Albă.
E posibil ca Gigi Becali să nu ştie suferinţa pe care s-a clădit legenda Penitenciarului Poarta Albă. Să nu fi aflat că locurile în care-l poartă paşii, la plimbarea dintre micul dejun şi masa de prînz, sunt pavate cu oase de martiri. Dar se poate şi ca Becali să cunoască toate astea, şi tocmai de aceea să fi cerut mutarea la Poarta Albă. De o vreme, omul încearcă să-şi cioplească două dimensiuni: de sfânt şi de martir. Călare pe moaştele Apostolului Andrei, latifundiarul captiv fluieră cu jale, suflând în tibiile miilor de victime ale Canalului, în speranţa că Duhul Sfânt îl va elibera înainte de vreme, pentru a-l reda lui Reghe, lui Meme, lui Mache şi lojei oficiale de la Steaua.
O zi din viaţa lui Gigi Becali înseamnă deşteptarea la ora 6.00, stingerea la 22.00, trei mese, activităţi educative, recreative şi religioase. Este regimul unui deţinut de drept comun, care aminteşte de condiţiile deţinuţilor politici din urmă cu 60-65 de ani doar prin numele stabilimentului: Poarta Albă.
Martirii stalinismului dejist erau acuzaţi de crimă de uneltire împotriva ordinii sociale, „martirul” anului 2013 ispăşeşte păcatele lăcomiei funciare. Dar prin mintea sa zboară gânduri rătăcitoare, care-l fac să se simtă precum nefericiţii morţi în chinuri apocaliptice, îngropaţi fără mormânt şi fără cruce, în iadul întins între Dunăre şi Marea Neagră.
Spre ştiinţa deţinutului Gigi, cel supus regimului cu trei mese pe zi: în anii 1949-1955, tot acolo, la Poarta Albă, „nebunia înfometării a mers atât de departe, încât trupurile celor care mureau, după numărătoarea de seară, erau ciopârţite de unii, şi carnea mâncată aşa, crudă”. Aşa suna, acum câţiva ani, mărturia unui fost deţinut, Bucur Braşoveanu.
Un alt fost deţinut politic, Ion Varlaam, citat de “Evenimentul zilei”, îşi amintea: “Eu am fost arestat în 1952, la 14 ani, şi la Jilava am cunoscut mulţi oameni aduşi de la Canal pentru aşa-zise suplimente de anchetă. Printre ei, şi evrei care trecuseră prin lagărele de la Auschwitz şi Birkenau şi care spuneau că, sub aspectul vieţii de detenţie de zi cu zi, acolo era mult mai uşor de suportat decât la Canal. Acesta a fost conceput special pentru exterminarea prin muncă silnică”.
Toate astea ar trebui să şi le amintească Gigi Becali când se simte pătruns de gândul martirizării. Peste ani, el va putea spune “am fost la Canal”, dar o va putea face precum turiştii din Deltă care, la bordul yachturilor moderne, străbat în tihnă mirificele întinderi de stuf de la Periprava. Ce legătură au ei cu suferinţa celor care, în infernul stalinist, petreceau Crăciunul legaţi cu lanţuri la picioare, în apa până la brâu, sperând zadarnic că vor reuşi să-şi facă norma la tăiat stuf, pentru a nu-şi încasa porţia zilnică de bătaie?!
Acesta va fi marele şoc al lui Gigi Becali: constatarea că, deşi cu Poarta Albă în CV, nimeni nu-l va privi ca pe un martir. Nu-i nimic, măcar îşi va câştiga dreptul de a trece iniţialele P şi A în numărul de înmatriculare al limuzinelor sale de lux. Ori de a numi una dintre lojele din Ghencea chiar aşa: Poarta Albă.
Free Gigi! Poarta Albă forever!
Grigore Cartianu