Este foarte greu să gândeşti!? Starea de repaus a capacităţii de gândire este susţinută de gândirea altora. Aşteptăm mereu să gândească alţii în locul nostru. Încă mai suferim de această meteahnă, care ne ţine în sfera executantului. Executăm orbeşte ceea ce ni se spune, de frică, din dorinţa de supravieţuire şi a lipsurilor. De multe ori lipseşte gândirea unitară, strategică, de acţiune, fundamentată pe realităţile văzute şi nevăzute ale vieţii sociale, motiv pentru care devenim vulnerabili în faţa invadatorilor şi profitorilor interni sau externi.
Printre noi există oameni simpli, care gândesc şi pe care-i auzim în diferite situaţii ale vieţii. Ei încearcă să dea semnale de alarmă. Încearcă să comunice celorlalţi observaţiile lor, soluţiile pe care le întrevăd pentru a contracara o tendinţă negativă sau o necorelare a unor decizii cu adevărurile pe care ei le trăiesc. De multe ori, aceşti oameni care gândesc nu sunt auziţi, sunt luaţi în derâdere de confraţii lor, iar deznodământul în multe situaţii, anticipate de către cei care gândesc, este dezastruos. Organismul social, neimplicat în luarea deciziilor, vocea poporului cum i se mai spune, este tărâmul unde sunt percepute efectele gândirii pozitive sau negative.
Fără o gândire strategică diversificată, dar în acelaşi timp unitară în acţiune, devenim vulnerabili, legaţi la ochii minţii, incapabili de a gestiona pe deplin, contracara şi preveni situaţiile neprăvăzute, care apar în calea vieţii sociale şi economice. La noi, în loc să asistăm la o unire a gândirii pentru viitorul acestui neam, oropsit, jefuit şi batjocorit de-a lungul veacurilor, stăm resemnaţi şi constatăm cum devenim încet-încet victimele unei depersonalizări crâncene, sălbatice, de manipulare a minţii oamenilor. Creierele luminate au fost reduse la tăcere, o parte dintre ele, numai pentru că nimeni nu a gândit, sau dacă a gândit nu s-a vrut, un program de descentralizare a economiei planificate, de trecere la capitalism. Haosul acesta a generat: victime, jaf, suspiciune, ură între fraţi şi surori, condamnări nedrepte, puzderie de partide politice în „lupta pentru ciolan”, cum spune glasul poporului, iar vânzătorii de ţară au stat la răscrucea speculaţiilor.
Cum a fost posibil să laşi o ţară în mâna trădătorilor şi jefuitorilor ? A căzut un sistem social, dar nu laşi să moară gândirea şi flacăra conştiinţei naţionale, care şi în vreme de restrişte trebuie să vegheze fără somn, alimentată de sângele şi credinţa străbunilor. Ne-am acoperit de ruşine, de dezonoare şi hoţie străină ! Asistăm la lupte fratricide sterile, numai ca să fie mulţumită străinătatea şi satisfăcute interesele bancare. Avem analişti economici „neputincioşi”, extrem de bine pregătiţi, care mai aprind câte o torţă în întunericul creat de invadatorii nemiloşi, susţinuţi de lingăii aşa-zisei democraţii.
Gândirea trebuie să renască, iar vocile inteligente vor răsuna într-o zi ca un clopot uriaş, pentru redeşteptarea cu adevărat a conştiinţei naţionale, pentru că, nu-i aşa: „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,/mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este./Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste…”.
DUMITRU Ţimerman