Aproape jumătate din școlile sibiene au fost retrocedate. O parte din elevi au fost evacuați, fiind nevoiți să se mute în spații mult mai restrânse. În unele cazuri, din lipsă de săli de clasă, părinții au pus mână de la mână pentru a ridica containere unde să poată învăța copiii. Dar în multe situații, instituțiile de învățământ sunt obligate să plătească către noul proprietar chirii exorbitante. Toți acești bani provin din bugetul public. O afacere murdară pusă la cale de primarul Klaus Iohannis și Biserica Evanghelică. Ca să-l parafrazăm pe candidatul Iohannis la președinție, “Sibiul lucrului bine făcut”! Reprezentanții bisericii germane au revendicat mai toate școlile din oraș, iar edilul Sibiului, împreună cu consiliul local, au acceptat retrocedarea “in integrum”, ceea ce a provocat o adevărată criză de spațiu pentru învățământul din acest municipiu. Nu s-a ținut cont că sunt instituții comunitare, că făceau parte din domeniul public. Cu atât mai trist este faptul că o parte din aceste clădiri școlare care au fost retrocedate, iar elevii au fost evacuați, sunt de-a dreptul părăsite, au început să se degradeze, iar Biserica Evanghelica, noul proprietar, nu a investiti nici un leu pentru întreținerea și renovarea lor.
Abuz în serviciu
Pentru a ilustra ilegalitățile înfăptuite de Primărie și Consiliul Local Sibiu ( în speță abuz în serviciu în cazul lui Klaus Iohannis) în privința retrocedărilor unităților de învățământ din Sibiu, să facem apel la istorie, la arhive. Biserica Evanghelică a revendicat jumătate din clădirile școlilor din Sibiu, susținând că i-au aparținut de drept înainte de 1948, iar statul comunist, prin abuz, le-a naționalizat. În majoritatea cazurilor a invocat ordonanța nr.94/2000 privind retrocedările către cultele religioase din România.
Primăria Sibiu și Consiliul Local, dar și Comisia națională de restituire a proprietăților, au adus prejudicii foarte mari patrimonului public prin aprobarea acestor restituiri în natură către Biserica Evanghelică. De ce? Aceste clădiri nu au mai fost în proprietatea bisericii evanghelice după ce au fost confiscate în 1944 , nu prin abuz ( așa cum s-a întîmplat după 1948), ci potrivit tratatelor internaționale semnate după cel de-al doilea război mondial.
Apel la istorie
Despre ce este vorba? În anul 1942 Biserica Evenghelică a semnat o Convenție Generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice de confesiune augsburgice cu Grupul Etnic German. Ce a însemnat acest lucru? Grupul Etnic German, organizație hitleristă, formată din majoritatea etnicilor germani din România, care s-a pus la dispoziția regimului nazist, a preluat toate bunurile bisericii evanghelice. La acea vreme mai toate școlile din Sibiu se aflau în proprietatea consistoriului bisericii evanghelice.
Pentru a asigura elevilor de naționalitate germană din România, educația, pregătirea și formarea în spiritul regimului celui de-al 3 Reich, Grupul Etnic German a preluat administrarea școlilor, iar clădirile acestora au fost trecute în proprietatea sa. “Biserica Evenghelică din România se încadrează fără vreo rezervă în noua ordine de viață a poporului german în special a Grupului Etnic German din România”, se spune în Convenția semnată de Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică.
Apoi, se precizează că “Biserica Evanghelică Regnicolară din România predă toate instituțiile germane școlare și de educație susținute și conduse de ea , cu efect imediat, Grupului Etnic German pentru înființarea unei școli naționale. Ea predă cu efect imediat conducerea pedagogică, disciplinară și administrativă a tuturor instituțiilor germane școlare și de educație . Biserica Regnicolară Evanghelică predă totodată toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și a servit scopurilor școlare și de educație”, se mai arată în convenție.
Acest document, emis de cele două instituții ale comunității germane, este legitimat de statul român printr-un decret lege întocmit de Guvernul condus de Ion Antonescu, care a apărut în Monitorul Oficial nr.188 din 14 august 1942: “Noi, profesor Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Departamentul Culturii Naționale și al Cultelor, având în vedere adresa K 1.345 din 3 iunie 1942 a Consistoriului regnicolar evenghelic din România, prin care se aduce la cunoștința Ministerului Culturii Naționale și ale Culterlor, marele congres general al bisericii evanghelice, în ședința din 2 iunie 1942, care a predat prin decizia nr. K 1.321 din 1942, tot învățământul școlar ( primar, secundar și normal), Grupului Etnic German din România”.
Ca urmare, toate școlile aflate în proprietatea Bisericii Evenghelice au fost predate organizației hitleriste, care răspundea, în perioada 1940-1944, direct comenzilor venite de la Berlin, nicidecum Guvernului de la București.
Naționalizate legal de statul român
În urma întoarcerii armelor împotriva Germaniei hitleriste la 23 august 1944 și a trecerii de partea aliaților( URSS, SUA, Marea Britanie), noul Guvern român emite decretul regal nr.484, publicat în Monitorul Oficial nr.233 din 8 octombrie 1944, prin care Grupul Etnic German este dizolvat, iar toate bunurile sale sunt confiscate. Aceste prevederi devin parte a Convenției aliate de armistițiu din 12 septembrie 1944, în urma căruia, potrivit art.15, “Guvernul român se obligă să dizolve imediat organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul României, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât și alte organizații care duc propagandă ostilă Națiunilor Unite, nepermițând în viitor existența unor organizații de acest fel”.
Ce s-a întâmplat însă în zilele noastre? FDGR s-a autointitulat continuator al Grupului Etnic German, potrivit unei decizii judecătorești,( citește: http://ancheteonline.ro/2014/09/retrocedarile-la-sibiu-un-subiect-de-interes-international-cum-s-a-facut-klaus-iohannis-frate-cu-hitler-ca-sa-puna-laba-pe-monumentele-istorice-ale-orasului/), iar toate bunurile bisericii evenghelice,( în special școli) care au fost donate Grupului Etnic German, în 1942, i-au fost retrocedate, prin decizii luate ( mai ales) de Primarul Sibiului, Klaus Iohannis și Consiliul Local ( dominat de FDGR).
În mai multe documete emise după 1944 se explică de ce statului român a naționalizat clădirile școlilor din Sibiu ( și nu numai), unde copiii erau educați în spirit fascit de către Grupul Etnic German. Într-un referat întocmit de Direcțiunea Judiciară din cadrul Guvernului Sănătescu ( 1944-1945), se arată că „întrucât Biserica regnicolară Evanghelică, în urma convențiunii din 11 august 1942 este învinuită că s-a încadrat programului politic și ideologic național-socialist desfășurat de Grupul Etnic German din România, chestiunea care se pune este să i se aplice dispozițiunile art. 15 din Convenția de Armistițiu dintre Guvernul României și guvernele aliate”.
De asemenea, într-o adresă a Ministerului Culturii și al Cultelor cu nr.4169/1945, se arată că „Biserica Evanghelică și-a alterat spiritul religios prin influența curentelor hitleriste cari s-au impus prin silnicie în anul 1940, încurajate și sprijinite de regimul Antonescu. Ele au impus demisiunea episcopului Glondys și alegerea episcopului Staedel și alegerea unui consistoriu cu majoritatea hitleristă. La rândul lor, episcopul Staedel și consistoriul au încheiat cu Grupul Etnic German, organizație politică hitleristă, cu caracter totalitar, cunoscuta convențiune prin care s-au cedat Grupului Etnic German toate școlile germane, transformându-le din școli confesionale, suspuse tutelei bisericii evenghelice în școli naționale, supuse înrâuririi politice a Grupului Etnic German”.
Ca urmare, nu se poate vorbi, nicidecum de o naționalizare abuzivă a sediilor școlilor din Sibiu în anul 1948, care ar fi dat dreptul de retrocedare către Biserica Evanghelică, ci de o confiscare a bunurilor care au aparținut acestui cult, în urma colaborării cu regimul nazist. Un act de dreptate consacrat potrivit tratatelor internaționale, semnate după Al Doilea Război mondial.
Iar noi ce facem acum? Restabilim statutul juridic existent în perioada 10940-1944, printr-un prejudiciu imens adus statului român. Totul s-a întâmplat în administrația Iohannis, fost președinte al FDGR, organizație care s-a declarat succesoare a Grupului Etnic German.
sursa: ancheteonline.ro
