Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), împreună cu corpul de control al premierului au demarat o anchetă asupra modului în care s-au făcut unele retrocedări la Sibiu, ca urmare a unor articole publicate de site-ul nostru şi preluate apoi de o mare parte a presei. Un caz controversat asupra căruia se vor apleca inspectorii de la ANRP este şi restituirea (a se citi înstrăinarea) muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică, fapt întâmplat în 2005. Este vorba despre un muzeu, care face parte din patrimoniul naţional, aflat în subordinea Ministerului Culturii, care a fost retrocedat unei entităţi private. Situaţia actuală a acestei instituţii de cultură românească este cel puţin curioasă deoarece este finanţată în continuare de la bugetul de stat (aici fiind vorba despre salariile angajaţilor, investiţii de restaurare şi întreţinere a clădirilor), dar toate veniturile încasate în urma expoziţiilor, manifestărilor, plată vizitatori, intră în buzunarul Bisericii Evanghelice. O formulă de căpuşare a banului public, situată la limita legii.
Cum s-a ajuns la înstrăinarea muzeului Brukenthal către Biserica Evanghelică? Surse politice ne-au declarat că ar fi fost vorba despre un troc politic între Klaus Iohannis şi Traian Băsescu, în timpul campaniei electorale a alegerilor prezidenţiale din 2004. Fiind la Sibiu, în campanie, Băsescu i-ar fi promis lui Iohannis că dacă îl susţine să ajungă preşedinte, viitorul Guvern, sub regimul său, va da drumul la retrocedări de instituţii publice, pe listă fiind şi muzeul Brukenthal. Aşa s-a întâmplat ca primarul Sibiului să trădeze PSD, cu care avea o înţelegere politică, şi să treacă în barca Alianţei DA. Drept urmare, după ce Băsescu a devenit şef al statului, în 2005, Guvernul, prin comisia specială de retrocedări de imobile către minorităţi naţionale, aflate în subordinea ANRP, condusă de celebra Ingrid Zaroor, a întocmit o rezoluţie prin care restituia (înstrăina) Muzeul Brukenthal către Biserica Evanghelică.
Aceeaşi Ingrid Zaroor
Amintim faptul că Ingrid Zaroor este cea care, în calitate de preşedinte ANRP, a deschis cutia Pandorei a restituirilor de clădiri instituţii publice (şcoli, licee, grădiniţe, muzee, arhive), dar şi de proprietăţi (clădiri, terenuri agricole şi păduri) către urmaşi ai criminalilor de război (vezi cazul grofilor unguri şi a Grupului Etnic German). Interesant este faptul că reţeaua de samsari imobiliari constituită în jurul lui Iohannis, din care face parte şi Biserica Evanghelică, nu a procedat la intentarea de proces pentru a pune mâna pe muzeul Brukenthal (aşa cum acţionase până în 2005 pentru multe clădiri din centrul instoric), ci a achiesat la o decizie politică, luată la Bucureşti, ca urmare a negocierilor purtate personal de Iohannis cu Băsescu în timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale.
Astfel, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a emis decizia nr.614 din 21 noiembrie 2005 “privind soluţionarea dosarului întocmit în baza cererii de retrocedare nr.49 din 19.12.2002, depuse de către Parohia Evanghelică Sibiu, prin Consistoriul Superior, reprezentat de către domnul Friedrich Gunesch şi de către doamna Gertrud Kred, prin care se solicita retrocedarea imobilului (construcţie şi terenul aferent) situate în municipiul Sibiu, str. Piaţa Mare, nr.4, judeţul Sibiu”.
Muzeul Brukenthal, în domeniul public al statului
În decizie se spune că “la data soluţionării cererii de retrocedare, imobilul se afla în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi reprezintă sediul Muzeului Naţional Brukenthal”. Deci, este retrocedat un muzeu aflat în patrimoniul naţional, terenul aferent fiind în domeniul public. Oare nu era nevoie de o hotărâre de guvern prin care acest teren trebuia trecut din domeniul public în domeniul privat al statului, înainte de a se face retrocedarea??? Oare nu este vorba în acest caz de abuz în serviciu?
La articolul 1 din decizia de retrocedare se spune că “se restituie construcţia veche a Muzeului Naţional Brukenthal, evidenţiată în planul de situaţie anexat (care constituie parte integrantă a prezentei Decizii) ca reprezentând corpul A, împreună cu terenul aferent acesteia, din imobilul situat în Municipiul Sibiu, Piaţa Mare, nr.4, judeţul Sibiu, înscris în cartea funciară nr.1603 a localităţii Sibiu, nr. top 365, Parohiei Evanghelice CA Sibiu”.
La articolul 2, se precizează că odată cu imobilul retrocedat în natură, “se restituie şi bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv şi dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare. Aceste bunuri mobile urmează a fi evidenţiate într-un protocol de predare-primire încheiat cu deţinătorul actual”. Cu alte cuvinte, odată cu imobilul, a fost retrocedat integral Muzeul Naţional Brukenthal, cu întreg patrimoniul inestimabil al acestei instituţii de cultură naţională. Totul a intrat în proprietatea privată a Bisericii Evenghelice. Oare cum sună acest lucru pentru organele de anchetă?
“Predarea efectivă a imobilului se va face prin protocol de predare-primire între deţinătorul actual şi titularul retrocedării. Terenul disponibil aferent imobilului retrocedat se va evidenţia în schiţa cadastrală întocmită de către cele două părţi”, se mai spune la articolul 3.
La articolul 6 se menţionează faptul că “prezenta decizie poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicarea la instanţa de contencios administrativ în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul solicitat la retrocedare”.
Ca urmare, pentru că statul nu a fost în stare să-şi apere drepturile, înstrăinând un muzeu naţional, la limita sau chiar în afara legii, către un cult religios de drept privat, 50 de cetăţeni din Sibiu au atacat în instanţă această decizie a ANRP. Sibienii de bună credinţă au pierdut la Curtea de Apel, pe motiv că nu aveau calitate procesuală. Deci, nu pe fond, ci doar prin chichiţe avocăţeşti. Oare cine avea calitate procesuală în acest caz, de vreme ce statul şi-a abandonat, cu bună ştiinţă, un bun de valoare culturală ce depăşeşte graniţele României???
Sursa: ancheteonline.ro
