Unul dintre cele mai frumoase obiective turistice ale judeţului Satu Mare este cripta familiei Karolyi din localitatea Căpleni. Un număr de 36 de sicrie cu membrii aceleiaşi familii nobile stau aliniate de zeci şi sute de ani în cripta de la subsolul bisericii din Căpleni.
Cel mai vechi sicriu este al nobilei doamne Lapispataki Seghnyei Borbala, decedată în 1653, iar cel mai recent al grofului Karolyi Imre, decedat în 1943. Oriunde au murit în lume, reprezentanţii familiei Karolyi, care deţineau întinse suprafeţe de terenuri în zona Careiului, au fost aduşi şi înmormântaţi aici cu onoruri. Ca într-o poveste de iubire a vremii, după moarte, inimile soţiilor au fost îmbălsămate şi puse în urne de argint chiar peste sicriele a doi grofi şi se află şi azi în acelaşi loc.
Prima atestare documentară a satului Căpleni este în 1080. Pe locul actualei biserici, ridicate în stil neoromanic, a existat înainte o bazilică înălţată pe la 1200. Pe ruinele acesteia, groful Alexandru Karolyi, general glorios al lui Francisc Rakoczi al II-lea, a construit o biserică şi o mănăstire franciscană.
Cripte fabuloase şi sarcofage arămite
La 15 octombrie 1834 un cutremur devastator distruge întreg ansamblul religios, iar cea de a treia biserică, cea care poate fi văzută şi astăzi, a fost construită de arhitectul Ybl Miklos, între 1841 – 1848, cheltuielile fiind suportate de contele Karolyi Gyorgy.
La intrarea în cripta de la subsolul bisericii se află somptuosul sicriu al Krisztinei Csaki, soţia lui Karolyi Ferenc, care a murit la vârsta de 30 de ani, în 1736. Călugării povestesc că tatăl contelui nu a fost de acord cu această căsătorie din motive politice şi, pe când acesta şi-a dat acceptul, tânăra soţie a fiului îşi dădea obştescul sfârşit.
Trupul femeii a fost îmbălsămat şi a fost îngropat abia după o lună, când soţul ei s-a întors din război. Se spune că însuşi împăratul a trimis sicriul şi un dric tras de şase cai în valtrapuri de mare doliu. Cripta este fabuloasă, iar sarcofagele arămite sunt lucrate cu mare măiestrie.
În spatele altarului sculptat din marmură de Carrara se află o răstignire, operă a sculptorului florentin Pietro Bazzanti, monument sculptat dintr-o singură bucată de marmură. Tot aici se află blazonul original al familiei Karolyi, cusut cu fir de aur la 1791.
Pe sicriele grofilor Karolyi Antal (1732 – 1798) şi al fiului acestuia, Karolyi Jozsef (1768 – 1803), se află câte o urnă de argint în care sunt inimile îmbălsămate ale soţiilor lor.
Interesant este că există şi trei sicrie care nu au niciun nume inscripţionat, acestea aparţinând membrilor familiei care s-au căsătorit cu persoane de rang inferior, motiv pentru care familia i-a pedepsit cu eternul anonimat.
Istorie zbuciumată
Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a trecut fără consecinţe pentru criptă: nişte soldaţi sovietici beţi s-au distrat ciuruind cu gloanțe unele dintre sicrie. Urmele acestora se pot vedea şi astăzi. În timpul regimului comunist, cripta familiei a fost zidită şi aşa a rămas până după Revoluţie.
Ultimul deţinător al titlului de conte Karolyi a fost înhumat în criptă în aprilie 2010. Karolyi Lajos a părăsit forţat România în anul 1944, din cauza evenimentelor de la acea vreme, lăsând în urma sa o avere fabuloasă, printre care şi castelul din Carei.
Timp de aproximativ patru ani, în lipsa banilor, a devenit mecanic auto, profesie pe care a învăţat-o de la fostul său şofer. În 1948 a emigrat în Brazilia împreună cu soţia şi primul copil.
Aici, Karolyi Lajos a cumpărat mai multe hectare de teren în jungla amazoniană, plantând trestie de zahăr, activitate care i-a asigurat un capital tocmai bun pentru a-şi lărgi afacerile.
Ulterior, acesta este numit de Guvernul Braziliei de la acea dată în funcţia de reprezentant al ţării sud-americane pe continentul european. Spre sfârşitul vieţii, acesta a trăit pe timp de vară într-un castel de lângă Viena, iar pe timp de iarnă a trăit în Brazilia, acolo unde a şi decedat în iunie 2009, la vârsta de 85 de ani.
Nicolae Ghişan
