Cine va simplifica programele de învăţământ ?



Este prima oară de la Revoluţia din Decembrie 89, când se constată că există neconcordanţe între pregătirea şcolară a elevilor şi cerinţele existente în economia de piaţă. Ar trebui, cum se spune, “să încrestăm în grindă” că în sfârşit atenţia aleşilor poporului se îndreaptă şi spre sistemul românesc de învăţământ, care este greoi, neatractiv şi haotic. Este de-a dreptul dramatic ce se întîmplă în învăţământul preuniversitar. Presiunea psihică, care se abate zi de zi asupra elevilor, generată de programe de învăţământ supraîncărcate, a ajuns la „cote inimaginabile”.

Lecţiile din foarte multe manuale depăşesc dezvoltarea mentală a elevilor, iar limbajele elevate sunt de nivel academic. Părinţii şi profesorii reuşesc cu greu să facă faţă provocărilor iscate de aceste manuale şcolare, care cuprind informaţii pe care altădată le învăţam la liceu şi nu în clasele primare. Părinţii fac eforturi disperate, care au posibilitatea, să plătească ore suplimentare pentu odraslele lor, pentru că altfel există pericolul să rămână corigenţi. Profesorii nu au timp la ore să explice pe îndelete, după cum afirmă mulţi dintre ei, lecţiile deştepte imaginate de creatorii iresponsabili de manuale şcolare, care, se pare, au uitat că şi ei au fost cândva elevi. Pe de altă parte, elevii n-au timp să fixeze anumite concepte s-au să priceapă lecţiile predate într-un ritm alert, pentru ca profesorii să poată ţine pasul cu programa de învăţământ.

Elevii, mai ales din clasele liceale, şi nu numai, lucrează câte 12 ore pe zi. Ziua unui şcolar se derulează de multe ori între orele 8,00-16,00, iar acasă mai e nevoie de cel puţin patru ore pentru a-şi putea face temele. Concluzia: un elev conştiincios lucrează mai mult decât un adult ! Foarte mulţi copii au devenit depresivi, iar unii părinţii apelează la psihiatru pentru a-i consilia. În familiile de intelectuali, părinţii se străduiesc să ghicească şi să desluşească lecţiile complicate ale elevilor. Mulţi părinţi nu au posibilităţi financiare pentru a le plăti ore suplimentare copiilor, motiv pentru care intervine implacabil abandonul şcolar.

Profesorii cu experienţă, mai îndrăzneţi, au trimis la minister tot felul de referate prin care atrăgeau atenţia asupra complexităţii manualelor, dar, în special, şi a limbajelor elevate, excesiv de abstracte, folosite de autorii acestor “capodopere” menite să aducă în pragul disperării profesorii, elevii şi părinţii. Avem un învăţământ de masă şi nu se pune suficient accent pe înclinaţiile native ale elevilor. Prin astfel de programe de învăţământ se doreşte ca elevul să ştie “de toate pentru toţi” şi până la urmă acesta nu reuşeşte să stăpânească în mod riguros un domeniu sau altul…sau cunoştinţele elementare de cultură generală. Nu mai vorbim de presiunile psihologice pe care le fac unii părinţi asupra copiilor, care nu prea înţeleg de ce aceştia vin acasă cu “rezultate slabe la învăţătură”.

Trebuie să remarcăm faptul că reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor din Educaţie SPIRU HARET au militat de-a lung vremii pentru a schimba în bine faţa învăţământului românesc, programele şcolare şi lecţiile să fie adaptate dezvoltării mentale a elevilor, dar propunerile dumnealor, preluate de la părinţi şi profesori, n-au avut prea mare receptivitate la somităţile “cocoţate” în minister. Parcă cineva ar fi interesat ca elevii noştri să fie agasaţi cu o multitudine de informaţii de nivel universitar. Bine, măi deştepţilor, că nu le predaţi bebeluşilor lecţii de liceu! De-a lungul a peste 25 de ani, parlamentarii noştri, aleşii poporului, nu au fost atenţi la ce se întâmplă în învăţământul preuniversitar. Există copii de intelectuali, care nu vor să mai meargă la şcoală ! Nu-i aşa ? Scumpa noastră şcoală ar trebui să fie un loc atractiv pentru elevi ! Nu un fel de închisoare gen Bastilia ! Orele ar trebui să fie destinse, iar comunicarea dintre profesori şi elevi să fie una caldă, prietenească, atractivă…nu tensionată. O notă proastă nu-l luminează nicidecum pe elev. Dacă unul nu a înţeles ceva din lecţie, atunci acesta ar trebui să fie semnalul de alarmă potrivit căruia nici alţii nu au înţeles limbajul materiei respective… Din această cauză, e nevoie de o programă şcolară relaxată, pentru ca profesorii să aibă posibilitatea de a explica pe îndelete anumite concepte existente în lecţiile de fiecare zi. Avem copii foarte inteligenţi, dar cred că inteligenţa lor devansează acest sistem de învăţământ butucănos, stufos, lipsit de coloană vertebrală, care nu corespunde schimbărilor din economia de piaţă.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts