More


    Turţ – locul unde „oşenia” se reflectă în conştiinţa localnicilor ca o realitate aparte vie şi concretă

    =

    turt3

    Dominată de culmi alungite sau conice, cu o largă deschidere spre Câmpia Someşului, Depresiunea Turţului impresionează prin frumuseţea peisajului pe care-l cuprinde de pe culmea înaltă a Babiului. Turţul constituie o veche poartă de legătură spre Oaş, vizibil în relief printr-o largă înşeuare dintre dealurile Tarniţa şi Cetăţeaua Mare. Unul din brandurile localităţii este “Pălinca de Turţ” , aici făcându-se şi primele menţiuni despre prepararea acestei licori pe teritoriul locuit de români, în anul 1570.

    În Turţ fiecare oşan simte legătura directă şi vie cu pământul şi cultivă“oşenia” ca pe un fel de viaţă locală, originală, pe care ei o preţuiesc şi o cântă în horele lor:“De m-or ţine cu ovăs / Oşenia nu o lăs/ De m-or ţine cu secară/ Oşenia-i a me ţară.”

    Când soarele coboară spre asfinţit şi culoarea roşie aurie se împleteşte cu reflexul verdelui intens al pădurilor de fag într-o lumină de vrajă senină, parcă simţi cum se înalţă de pe pământul Turţului către cer complexul însuşi al vieţii în foşnetul frunzelor sub adierea vântului. Liniştea cuceritoare a peisajului este străbătută de clinchetul talăngilor şi al clopotelor de aramă. Turţeanul trăieşte de mai multe veacuri în acest cadru geografic minunat, în mijlocul naturii ce-l înconjoară aşa că înţelegem mai bine de ce pământul şi omul sunt aici de veacuri într-o legătură permanentă şi profundă.

    Atestare documentară
    Numele localităţii Turţ vine de la Pârâul Thurch, Thwrcz, finala ,,c’’ este sufix diminutiv de ,,mic’’ de origine slavă, adăugat la Tur, râul în care se varsă acest pârâu micuţ, adică Turul micuţ. Originea denumirii Turţ este latinească, derivând după Pişcariu din urddues, um, iar după Drăganu e o reconstituire din pluralul turzii, sturzii, turdii.

    Numele localităţii Turţ apare pomenit în scrisoarea de răspuns din 2 noiembrie 1378 la actul de danie regesc şi prin care acesta se aplică în practică de către conventul mănăstirii din Cluj.

    turt1

    Localitatea apare menţionată în anul 1385 sub forma de Villa Viavalis (Thourch) cu prilejul procesului de proprietate dintre familiile Wassvary şi Csarnavaday.

    Comuna Turţ, cuprinde şi satul Gherţa Mare, numit aşa fiindcă este mai vechi decât satul Gherţa Mică. Până în secolul al XVIII-lea, Gherţa Mare s-a numit Gherţa de Jos, când a primit numele pe care-l are astăzi.

    Satul Gherţa Mare apare în documente în anul 1351, iar satul Turţ Băi de pe la începutul secolului al XVIII-lea, când pe timpul împărătesei Maria Tereza sunt aduşi slovaci din zona munţilor Sudeţi specialişti pentru extragerea aurului din zona satului, unde se află şi cele mai vechi galerii, muncitori care s-au stabilit pe teritoriul comunei, dăinuind şi astăzi într-un grup de familii, care poartă nume ca: Virlici, Martin, Puşcaş etc.

    turt4

    Românii de pe aceste meleaguri au luat parte la multe din evenimentele istorice din secolul al XVI-XVII şi XVIII-lea. Au participat şi la revoluţia din 1848 dată la care “Au început să se descumpere domneasca” adică să scape de iobăgie după cum menţionează documentele. Începutul secolului al XX-lea aduce prăbuşirea jugului habsburgic şi făurirea României Mari. La chemarea CNRC de la începutul lunii noiembrie, se formează consilii şi gărzi naţionale, Turţul aparţinând de Consiliul Naţional Român Halmeu. Dintre cei 6 deputaţi ai Cercului electoral Halmeu se numără V.Zbona şi Iustin Pop din Gherţa Mare, iar Turţ din S.Pop şi I.Pop. Din 26 noiembrie 1918 datează Credenţialul Gărzii Naţionale Române din Comitatul Ugocea prin care Vasile Găle din Turţ, este numit ostaş stegar. Acesta alături de Adrian Tomoioagă din Bocică sunt autorizaţi a lua parte cu vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română, convocată la 1 decembrie 1918. În anul 1919 Turţul apare pomenit “comună-Ugocea în plasa de dincolo de Tisa”, ca având un număr de 3406 locuitori, din care 2933, parohie greco-catolică şi poştă. În perioada interbelică, istoria acestor locuri este bogată în evenimente oamenii de aici participând activ la desfăşurarea evenimentelor istorice şi adaptarea unor măsuri importante pentru societatea românească şi oamenii acestor meleaguri.

    turt2

    Pălinca de Turţ, un brand al localităţii
    Pălinca de Turţ sau simplu Turţ are o vechime de peste 500 de ani, prima dată când se fac menţiuni despre prepararea ţuicii fiind în 1570, data fiind şi prima care atestă producerea acestei licori pe teritoriul locuit de români. Turţul este o băutură alcoolică specifică zonei din jurul localităţii Turţ. Băutura este un rachiu specific denumit şi pălincă sau palincă din fructe cele mai adesea din prune. Această băutură este obţinută prin dublă distilare. Reţeta prevede ca băutura să fie depozitată în butoaie de dud (pomniţar) pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. Este o băutură alcoolică cu o tărie de peste 50% vol. alcool, având o aromă specifică dată de fructele din care este făcută. Cel mai frecvent este obținută din prune din soiul local Peneghei și din soiul Bistrițean, după o metodă specifică locului. Dacă sunt respectate toate regulile de producere a țuicii de Turț, se obține o pălincă „blândă”, care nu arde în gât și care nu are un miros neplăcut. Gustul produsului finit este unul plăcut, cu aroma specifică a fructului din care provine. La finalul întregului procedeu, țuica de Turț este depozitată în butoaie de stejar până se învechește cel puțin un an, după care fie rămâne în butoaie pentru o perioadă mai îndelungată, fie este mutată în sticle pentru consum sau pentru comercializare.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img