More



    Grădina Romei – înfiinţare şi istoric

    gradina-romei-2

    Primul pas în direcţia realizării Grădinii Kossuth a fost efectuat de către consiliul orăşenesc în anul 1896, prin rezoluţia adopt ată în vederea achiziţionării terenului de la János Pap, teren care se întindea între Grădina populară şi cea de tir; hotărârea unificării celor treiterenuri urma să fie luată însă abia peste doi ani. Totodată, cu această ocazie a fost votată şi suma de 40.000 de forinţi pentru amenajarea noii grădini unitare, Grădina Kossuth.

    Formarea arhitecturală a grădinii a căzut în sarcina grădinarului hamburghez prin naştere, care încă din 1891 îşi desfăşura activitatea în Ungaria, Johann Hein. Opera lui Hein are o importanţă cu totul excepţională în contextul arhitecturii peisagistice maghiare, el planificând aproape trei sute de grădini şi înfiinţând în anul 1893 la Budapesta primul birou de arhitectură peisagistică din ţară. Tot de numele lui se leagă şi introducerea construcţiei de grădini în manieră industrială, germanul obţinând în1900 la expoziţia de la Paris medalia de aur pentru planurile sale de grădini. Hein a proiectat Grădina Kossuth între cadrele stilistice ale grădinilor peisajere, utilizând însă şi unele elemente specifice celor dendrologice. Zona de primire, de formă regulată, a acestei grădini manifesta totodată influenţa grădinilor geometrice ale sfârşitului de secol.

    În luna ianuarie a anului 1899 lucrările debutaseră dejasub forma lucrărilor de terasament, a delimitărilor de spaţii şi pregătirilor pentru construirea Chioşcului cu funcţia de pavilion pentru petreceri. Peste o lună, se iviseră şi contururile noului parc şi, odată cu ele, şi primele critici: „e bizar felul în care trupul grădinii populare se taie, sedisecă, se măcelăreşte. În mulţimea de cărări se pierde promenada. Nu că am fi chiar duşmani ai straturilor labirintice de flori cu formă de melcişor sau ai divizării întortocheate. Nu putem însă considera admisibilă urâţirea completă a parcului… Apoi, nu am recomanda nici tăierea inutilă de copaci, pentru că golul lăsat de ei nu va putea fi umplut prin plantarea de lămâi şi nuci americani.În această perioadă a fost umplut şi lacul mlăştinos al Grădinii de Tir şi curăţit lacul Grădinii Populare. În zona de nord a grădinii s-a instalat pepiniera ca stabiliment caracteristic al grădinilor dendrologice. Peste puţin timp grădinii i s-au asociat două clădiri specifice, prima pentru satisfacerea funcţiilor social-culturale (şi estetice), iara doua celor igienico-sanitare. Astfel în 1900 s-a deschis Chioşcul (vezi ilustraţia nr. 4 şi 5), iar peste un an baia comunală cu aburi şi vană. Spre deosebire de alte locuri publice, în Grădina Kossuth nu s-a realizat o izolare atât de strictă a păturilor sociale, cum a fost, de exemplu, cazul Promenadei clujene, unde unul dintre cele două drumuri nu a putut fi folosit decât de către domnii stimabili şi de excelenţe. O oarecare separare poate fi, desigur, atestată şi în cazul nostru, Chioşcul şi împrejurimile lacului fiind rezervate societăţii înalte. Nobilimea şi burghezimea dornică de a se afişa era silită totuşi să se plimbe împreună cu muncitori, soldaţi şi slujitori, ceea ce a condus la anumite resentimente exprimate deseori şi în presă. Diminuarea din anii 1910 a dorinţei de vizitare a grădinii din partea claselor superioare ar putea fi chiar explicată pornind de la asocierea acestei activităţi cu decăderea morală.

    Gradina-Romei1

    Balurile, seratele şi evenimentele sportive organizate în Chioşc, respectiv în grădină, prezintă însă, până la data izbucnirii războiului, o imagine mult mai nuanţată despre folosirea parcului. Chermezele începutului de secol erau evenimente de o zi întreagă, care acopereau întregul teritoriu al grădinii, încheindu-se cu balul organizat în incinta Chioşcului. Un exemplu tipic în acest sens îl constituie chermeza din 1902 a societăţii pompierilor, ce „s-a încheiat cu un strălucit succes moral şi material.

    Pe lângă funcţia de parc pentru distracţii, respectiv de loc pentru plimbare, în relatările contemporaniloreste omniprezentă şi cea de staţiune balneară. Prezenţa băii publice putea, într-adevăr, evoca staţiunile de la începutul secolului, înconjurate, la rândul lor, de o ambianţă artificială. În rest însă, desigur, baia publică nu a putut avea prea mult de-a face cu staţiunile propriu-zise, ce dispuneau de surse proprii de apă medicinală. Oricum, cert este că amenajarea parcului, aspectul peisagistic, şi mai ales promenada centrală constituiau în aceeaşi măsură şi elementele nelipsite ale parcurilor sanitare.

    Primul război mondial a produs însă o ruptură în continuitatea vechilor tradiţii, atât de bine încetăţenite în rândul sătmărenilor. Noua conducere a oraşului i-a dat numele de Grădina Romei. Însă, cele două denumiri, cea maghiară (Kossuth Kert) şi cea românească, Grădina Romei, au „concurat” o vreme şi în presa locală, pentru ca odată cu al treilea deceniu al veacului XX, vechea denumire a grădinii să fie dată uitării. În perioada interbelică, investiţiile în grădină au scăzut în mod drastic, ceea ce a dus la pierderea splendorii de altădată. Pe vremea celui de-al doilea război mondial, clădirea Chioşcului a căzut pradă bombardamentelor iar conducerea oraşului nu a mai avut puterea financiară pentru renovarea ei. Astfel, în iarna anului 1946, Chioşcul a fost folosit pur şi simplu, drept combustibil în cazanele Băii comunale.

    gradina-romei-3

    În 1976 a urmat un nou schimb de nume, grădina fiind rebotezată, de această dată, cu numele de Parcul Pionierilor. Schimbarea numelui fusese motivată şi de mutaţia survenită în folosinţa grădinii, ea devenind, de la terminarea războiului şi până în 1964, o parte integrantă a ceremoniei sărbătorilor comuniste. După defilările de 1 Mai şi de 23 August, participanţii îl vizitau ca să se mai odihnească şi să chefuiască un pic la iarbă verde în aceste zile, noile „sărbători populare― fiind, în acelaşi timp, şi eternizate în relatările fastidioase ale presei, menite să inoculeze ideea de bunăstare şi un oarecare sentiment de siguranţă. De la sfârşitul anilor şaizeci, aceste manifestări grandioase au fost mutate în noul complex de ştrand Someş. Prin construirea în 1961 a Casei Pionierilor s-a ivit ocazia de a transforma parcul şi mica lui cale ferată în teren de joacă şi terenul de exersare a regulilor de circulaţie.Din 1989, parcul a devenit din nou Grădina Romei, respectiv Grădina Kossuth, conform inscripţiei bilingve de pepiatra de la intrare instalată în 2004. Componentă a organismului urban, Grădina Romei este azi un loc de odihnă şi recreaţie şi în ciuda multiplelor modificări suferite de-a lungul secolului al XX-lea, ea mai păstrează valoarea estetică pe care o regăsim în elementele compoziţionale păstrate.

    Nicolae Ghişan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE