More


    ÎNGENUNCHEAT LA CĂLCÂIUL LUCRURILOR

    =

    Constantin Prunoiu este un poet al analizei contemplative a spiritului, un poet aparte, care reușește cu mare artă să penduleze între introspecție și stările de meditație din sfera reală a vieții palpabile. Prin intermediul noului său volum de poezii, el reușește să construiască punți de legătură între lumea lui interioară, cu percepții extrasenzoriale, și ipostazele inedite ale trăirilor sale. În construcția poemelor, pe lângă bogăția de metafore, comparații și personificări…, poetul folosește adeseori gerunziul pentru a imprima o anumită muzicalitate emoțională lumii sale poetice: “ urcând pe buze; neputând îmbrățișa; înflorind rugina; electrocutând claviarul…”.

    Această carte de poezii, intitulată “ Îngenuncheat la călcâiul lucrurilor “, este o premieră pentru lumea creației poetice sătmărene. Prin intermediul creației autentice, el a reușit să proiecteze o imagine subtilă a ființei sale poetice dematerializată. Această ființă miraculoasă iese din trupul de lut și cu mare meșteșug construiește poemele, de parcă ar fi un pictor renascentist. În poemul „Sunt un urlet enorm “ am identificat primul argument al dematerializării: “…mă smulg din mine însumi,/fuga speranței oprind-o/într-o rază de lumină bogată/ în care vreau să mă aud…”. Prin intermediul stărilor poetice elegante, profunde și delicate, poetul Constantin Prunoiu izbutește să modeleze, să contureze ființa sa poetică evadată din templul trupului. În poemul “Optimizarea speranței” regăsim și alte dovezi: ”Nu mi-a plăcut niciodată/ să mă risipesc/ sporind spre marginile din afara ființei/ până ce devin una cu ea…”.
    Demersul său poetic își atinge scopul și astfel prin intermediul noului său trup, al Eului, translucid, zămislit din poeme, reușește să se conecteze, fie și temporar, cu lumea de dincolo, cu lumea lui Dumnezeu. În această nouă ipostază a ființei sale nevăzute reușește să domine deșertăciunile lumii materiale, chiar dacă stă, la figurativ, “îngenuncheat la călcâiul lucrurilor…”. Ființa aceasta poetică devine extrem de puternică, de hotărâtă, de liberă, dar mai ales ea consolează trupul de lut cu trăirile sale efemere: ”Viața-mi este un plâns neauzit de nimeni,/ (în afară de bunul Dumnezeu)/ cu greu împrumutându-mi lumina/ pentru eliberarea eului…”. Ființa poetică dematerializată ne oferă și un fel de formule magice, care ne-ar putea elibera de lanțurile conectării noastre la lumea materială, prin intermediul poemelor: „Aspirația spre fericire” și “Scoțându-ți masca de pe chip/ ești mai aproape de Dumnezeu/ Umplându-te de slavă,/ de lepădarea vechilor veșminte/ (și, atenție!- n.a.) Astfel, ieșirea din cerc/ va slăvi presiunea Timpului/ pe calea Regală a eliberării…”.

    Poetul Constantin Prunoiu ne asigură, prin intermediul poemului “ Bucurii depline” că el a îmbrăcat deja “ haina nemuririi “…Este nemaipomenit universul poetic pe care Constantin Prunoiu a reușit să-l desăvârșească prin intermediul acestei cărți, iar ființa sa dematerializată a fost sculptată cu dalta inefabilă a creației poetice miraculoase. Această Ființă poetică este pregătită pentru marea Desprindere din trupul de lut. Argumentul definitiv și de netăgăduit îl găsim și în poemul “Aștept un semnal “: “…Stăpânit de nevoie imperioasă/ de a alcătui un singur trup/ epurat de păcate,/ aștept semnalul/ care ne va arăta/ sosirea doritei împărății…”.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img