More



    Povestea cutremurătoare a sătmărencei care a supravieţuit Holocaustului

    27 ianuarie a fost declarată Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului ce marchează sfârșitul Holocaustului și eliberarea lagărelor de concentrare naziste Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Numărul exact al evreilor ce și-au pierdut viața în Holocaust nu se știe cu exactitate dar mulți istorici au estimat că au murit în jur de șase milioane.Cumplitul lagăr de concentrare a fost eliberat pe 27 ianuarie 1945, de către Armata Roșie.

    Ororile pe care le-au trăit evreii în lagărele de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu mai sunt un secret pentru nimeni.Puţinii supravieţuitori ai acelor vremuri tulburi încearcă să lase în urmă amintirile de coşmar adunate în anii în care au luptat să scape cu viaţă din lagărele de concentrare.


    Vă prezentăm în continuare povestea cutremurătoarea a Klarei Markus, cotidianul Daily Mail oferind, în 2014, un spaţiu generos sătmărencei, povestea acesteia făcând înconjurul lumii. Născută în ultima zi a anului 1913, la Carei, Klara Markus a fost deportată într-un ghetou de evrei din Budapesta, oraş în care avea să muncească pentru prima dată, la o fabrică de confecţionat umbrele. A avut noroc pentru că sora sa mai mare şi mama sa au fost deportate direct la Auschwitz şi nu le-a mai văzut niciodată. După doi ani petrecuţi în capitala Ungariei viaţa ei lua o turnură dramatică. Fără explicaţii, Klara a fost trimisă în lagărul de la Dachau, însă Dumnezeu a scăpat-o de moarte ca prin minune. N-a rămas decât o săptămână după care a luat drumul unui alt loc al morţii: lagărul Ravensbruck. Un loc recunoscut pentru că acolo şi-au găsit sfârşitul mii de femei.  Klara a continuat să fie ocrotită de divinitate, însă nu pentru multă vreme. A fost deportată la Auschwitz, acolo unde muriseră cele mai dragi persoane din viaţa ei. Norocul părea să se sfârşească pentru tânăra de atunci din Satu Mare. Urma să fie gazată. Numai că în ziua în care trebuia să se petreacă nenorocirea, naziştii au rămas fără rezerva de gaz.


    Acum cinci ani, când împlinea venerabila vârstă de 101 ani, prestigiosul cotidian Daily Mail a oferit un spaţiu generos sătmărencei, povestea acesteia făcând înconjurul lumii.

    ”Mama mea și celelalte surori au fost duse direct la Auschwitz. Nu le-am mai văzut niciodată. Când am întrebat de ele, membrii SS mi-au răspuns scurt: poate ar trebui să le căutați prin fum și cenușă și au râs”.

    Klara Markus ajunge în Dachau în 20 octombrie 1944, iar o săptămână mai târziu a fost trimisă la lagărul de femei din Ravensbruck, înainte să fie transportată la Auschwitz.
    „Am trecut prin aproape toate lagărele de pe teritoriul Germaniei. Condiţiile erau aceleaşi peste tot. Adormeam cu lacrimi în ochi, cu dor de mama mea, de surorile mele. Cu foamea m-am obişnuit, cu durerea în suflet, nu. Zi de zi eram umiliţi, chinuiţi, eram înconjurată de moarte şi de mizerie multă, mai ales de cea sufletească a torţionarilor nostri. Dumnezeu m-a vegheat în acea zi. Am fost aleasă spre finalul zilei împreună cu un grup de alte femei şi am fost pregătite pentru a fi trimise la camera de gazare. Însă atunci când gardienii ne-au băgat în cameră şi au dat drumul robinetului de gaz, au văzut că nu mai era gaz. Unul dintre gardieni a glumit spunând că este ziua noastră norocoasă pentru că deja omorâseră atât de mulţi deţinuţi şi nu mai era gaz şi pentru noi”, a continuat fosta deţinută de la Auschwitz, potrivit dailymail.co.uk


    Atunci, Klara și-a dat seama că nu mai are nimic de pierdut și a evadat din lagărul morții. Pe atunci avea 30 de ani și cântărea numai 32 de kilograme. A străbătut un drum de cinci luni până în Carei. Când a ajuns, a constatat cu groază că nu a mai rămas nimic din ce lăsase, nici casă și nici familie. ”Nu mai aveam pe nimeni în Carei, aşa că am venit la Sighet, unde speram să-mi găsesc o parte din neamuri”, povesteşte supravieţuitoarea Holocaustului. O săptămână mai târziu, l-a întâlnit pe cel care avea să-i devină soț, Andrei Markus, cu 12 ani mai în vârstă decât ea. În 2017 a acordat un interviu pentru Radio Cluj unde a explicat ororile la care a fost supusă dar şi faptul că deşi poartă povara unor amintiri de o cruzime ce nu pot fi spuse în cuvinte, ea nu urăşte şi nu doreşte răul nimănui.

    “Am purtat steaua galbenă…crematoriu peste tot era…Oriunde mergeam era numai crematoriu. Când nu mai puteam umbla și face nimic, la gaz…cu ea. Am știut că au fost gazați, cine nu a venit cu noi acela a fost gazat. Dimineața ne-am sculat și a zis că mergem la duș, noi nu mai știam ce se întâmplă. Când am ajuns acolo ni s-a spus să ieșim că merge cu gaz, dar gazul s-a terminat și ne-au dat drumul. Eram ca niște animale, absolut nimic nu am știut, așa ne-au dat drumul. Am venit la Sighet unde l-am întâlnit pe soțul meu și era ceva normal ca să ne căsătorim…am format familia și am început să ne trăim viața. Ne-am căsătorit, au venit copiii și ne-am revenit. Am pus punct la trecut, asta se poate uita și ierta, acolo sus va fi condamnare. Aici totul trece și noi trecem…E bine să trăiești, să nu ne urâm. N-are niciun rost să te urăsc pe tine, pentru ce, dacă nu mi-ai făcut nimic. Și poate dacă mi-ai făcut ceva, poate nu ai vrut să faci. În tot cazul, viața merge mai departe. Viața este frumoasă și mai ales dacă ai familie atunci ești răsplătit. Nu-i voie niciodată, nici măcar să dorești răul la nimeni, ce folos dacă doresc răul la cineva…Mai bine îmi doresc mie și familiei mele, bine. Niciodată să nu dorești nici măcar în gând răul la celălalt.”

    Nicolae Ghisan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE