Aşezări fortificate sătmărene – puncte nodale ale comerţului european preistoric



Analizele metalice recente realizate printr-un program de cercetare al Uniunii Europene au dezvăluit că pe parcursul mileniului II a. Chr, între Marea Baltică și Balcani, exista un culoar transcontinental de circulație a metalului, pe direcție nord-sud. Prin acest culoar circulau resurse metalice din zona Alpilor Orientali, împreună cu obiectele finite ce au fost produse sau inspirate de zona carpatică, zonă ce avea epicentrul în regiunea de nord a Transilvaniei. Traseul de circulație a metalului și a obiectelor metalice nu este întâmplător. Este aceeași rută pe care erau vehiculate o serie largă de elemente de civilizație. Cercetări arheologice recente realizate în Transilvania și zonele est-alpine au adus dezvăluiri asupra mecanismelor economice și sociale ce au dat naștere și au întreținut acest drum comercial.
Cele două zone ajung să fie extrem de importante. Aceste zone se manifestă ca puncte nodale ale comerțului nord-sud: regiunea formată de estul Austriei și vestul Slovaciei devine regiunea cu cele mai numeroase descoperiri de chihlimbar baltic, iar Transilvania se manifestă ca o zonă de atracție a importurilor și a influențelor miceniene (grecești). Legăturile și mecanismele de conexiune dintre cele două zone reprezintă cheia pentru înțelegerea modului în care se propagă civilizația preistorică pe continentul european, în perioada mileniului II a. Chr. Este o perioadă în care au loc profunde transformări în numeroase domenii ale vieții și are loc conturarea trăsăturilor definitorii ale principalelor gupuri de populații europene.

Elemente ale civilizației proto-urbane
Elementele ornamentale de pe armele nod-transilvane sunt copiate pe ceramică la scară foarte mare, ceramica fiind un material cotidian, confecționat în masă, ca urmare a utilizării sale sale intense, dar și a distrugerilor ce le suferea frecvent (accidental sau intenționat). Este important de subliniat că ornamentele erau aplicate doar pe formele de vase utilizate la servirea mesei și la recipiente de cult (rythoi), în activități cu încărcătură simbolică. Mai ales ornamentele spiralice și circulare (uneori reprezentări solare) sunt folosite în întreaga civilizație din spațiul carpatic. Inima acestei civilizații a fost reprezentată de civilizația tell-lor, termen ce în limba arabă desemnează movile (ridicături antropice formate prin înălțarea pământului prin locuiri succesive pe același loc).

Transilvania și lumea miceniană
Transferul chihlimbarului spre sud-est prin Transilvania este sugerat de faptul că între Transilvania și zona miceniană se manifestă numeroase elemente comune . Adoptarea unor valori similare de către elita miceniană și cea din Transilvania pot fi remacate direct prin numărul mare de săbii miceniene ce au fost descoperite în puncte strategice din provincia intracarpatică. Așa cum arată reprezentările figurate, lungimea mare se explică prin faptul că erau arme ale luptărilor din carele de luptă. O utilizare similară în provincia intracarpatică este dovedită de faptul că roțile de caruțe descoperite în Transilvania sunt copiate într-o formă identică în picturile din palatele miceniene. Este cazul perechii de roți metalice descoperite în satul bistrițean Arcalia. Dincolo de practicarea unui stil de luptă similar, elementele comune dintre Transilvania și lumea miceniană sunt mult mai profunde. Se remarcă similitudinea stilului decorativ care are elemente identice în teme ornamentale utilizate în palate dar și în identitatea motivisticii meandrate, care ajunge să fie copiată masiv în ceramica din orice localitate rurală a celor două regiuni.

Civilizația așezărilor fortificate din spațiul carpatic
Cele două extremități ale civilizației tellu-rilor, Transilvania și zona est-alpină, au drenat fluxuri economice continentale, dinspre Orient și Marea Baltică. Este adevărat că acest mecanism de circulație trans-continental a beneficiat de un lubrefiant special, aurul transilvănean (ce are o poveste prea lungă ca să fie prezentată aici). În ultimul timp însă cercetările arheologice au dezvăluit tot mai clar elemente ale mecanismului complex prin care s-a realizat acest transfer de mărfuri la distanță.
Este tot mai evident că centrele fortificate au avut un rol important în vehicularea mărfurilor. Elitele ce au coordonat construcția fortificațiilor au ținut ca fortificațiile să fie amplasate pe traseele unor drumuri naturale, în punctele optime pentru controlul comerțulului. În zona Sătmarului și Bihorului se evidențiază faptul că așezările fortificate sunt construite în zone strategice: Potău (intersecția rutei de pe Someș cu drumul ce leagă Câmpia Someșană de Depresiunile Baia Mare și Maramureș), Carei, Tiream, Dindești, Andrid, Pir, Sălacea, Otomani (pe vaduri de trecere peste Valea Ierului). În Sălaj sunt amplasate în puncte esențiale de pe valea Crasnei și a Someșului, la Derșida, Șimleu Silvaniei și Jibou.

Sursa : Liviu Marta – director Muzeul Judeţean Satu Mare





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts