More


    Bela Kun – portretul unui aventurier bolşevic. Sătmărean la origini a instituit Republica Sovietică Maghiară, al doilea stat bolşevic după Rusia, apărut în Europa

    =

    Pe numele său originar Béla Cohen s-a născut la 20 februarie 1886, în Lelei, fostul Comitat Sălaj, actualmente aparţinând de judeţul Satu Mare, comuna Hodod. De profesie jurist, a activat şi ca ziarist şi a condus în anul 1919 revoluţia bolşevică din Ungaria.

    Provine dintr-o familie de funcţionari din oraşul Cehu Silvaniei, tatăl evreu activa ca notar public, iar mama era protestantă. A urmat cursurile şcolii reformate, apoi ale universităţii din Cluj, devenind avocat, profesie pe care a abandonat-o apucându-se de ziaristică, activînd într-un grup de simpantizanţi ai Partidului Social Democrat Ungar, fiind de mai multe ori judecat din cauza articolelor pe care le-a publicat, făcând şi un an şi jumătate de închisoare, după care s-a angajat funcţionar la o bancă.

    În 1906, şi-a maghiarizat numele din Cohen în Kun (Khon), iar în 1913 s-a căsătorit cu Gál Irén, provenită din mediile intelectuale maghiare din Transilvania, în care fusese introdus de către poetul Ady Endre, deşi avea o reputaţie proastă, fiind implicat în mai multe scandaluri şi dueluri.

    În primul război mondial, s-a înrolat în armata austro-ungară, iar în 1916 a fost luat prizonier de ruşi care l-au trimis într-un campament militar din Munţii Urali unde, alături de Nagy Imre, s-a convertit la bolşevism, fiind integraţi în “Armata Roşie” pentru care au luptat în revoluţia civilă rusă din 1918. În acest timp, a făcut planuri detaliate pentru a exporta comunismul în Ungaria, creând în martie 1918, la Moscova, “Grupul Ungar” al Partidului Bolşevic Rus, ocazie cu care îl cunoaşte pe Lenin, dar, fiind mai radical decât acesta (Lenin i-a şi numit pe adepţii concepţiei radicale drept kunerişti”, cei mai cunoscuţi fiind “Băieţii lui Lenin”, care au semănat teroare în Ungaria, anihilând orice fărâmă de împotrivire la regimul pe care avea să-l instaureze Kun la Budapesta), se apropie mai mult de Grigori Zinoviev şi Karl Radek.

    La 4 noiembrie 1918, constituie, la un hotel din Moscova, nucleul Partidului Comunist Ungar P.C.M, după care, pe 17 noiembrie 1918, Kun, cu câteva sute de unguri comunişti şi cu mulţi bani primiţi de la ruşi (conform altor surse, banii ar fi provenit din devalizarea băncii la care lucra) s-a întors în Ungaria, unde a început să recruteze persoane din rândul sărăcimii şi a foştilor soldaţi din armata austro – ungară (în februarie 1919 având deja 30-40 de mii de membri), profitând de situaţia dezastruoasă în care se afla ţara, politic, economic, militar şi social.

    Mişcarea comunistă condusă de Bela Kun, acum preşedinte al Comitetului Central al P.C.M., îndreptată împotriva primului ministru Mihály Károlyi şi a partidului Social Democrat, a agitat lumea, toţi cei care erau împotriva lui fiind chinuiţi sau împuscaţi, iar ziariştii cenzuraţi. Ziarul „Comunist roşu” („Voros Ujsag”) din Ungaria a dus o propaganda sângeroasă care a avut ca rezultat numeroase crime, inclusiv greviştii fiind împuşcaţi. Astfel pe 22 februarie 1919, în urma discursurilor lui Kun ce au creat o atmosferă imposibil de suportat, comuniştii au început să tragă în cetăţenii care au demonstrat împotriva sa, lângă redacţia ziarului „Népszava”, fiind ucişi 4 poliţişti şi mulţi cetăţeni nevinovaţi. La 21 martie 1919, în urma unei manevre căreia i-au căzut victime social-democraţii, Kun preia puterea în fruntea unui commando de comunişti, anunţând noua formă de guvernare a statului: Republica Sovietică Ungaria care devine al doilea stat bolşevic după Rusia, apărut în Europa.

    De menţionat că P.C.M. şi Bela Kun căpătaseră un grad puternic de simpatie din partea cetăţenilor unguri datorită faptului că propovăduiau emanciparea claselor sociale nevoiaşe, dar, mai ales, că promiteau refacerea Ungariei Mari. Ca urmare, acţiunile antiromâneşti şi antiunioniste s-au accentuat în frecvenţă şi gravitate, asfel că, începând cu 16 aprilie 1919, Armata Roşie Maghiară şi câteva companii ruseşti roşii au fost nevoite să lupte cu Armata Română în ofensivă, care, în final, a trecut Tisa pe 4 august şi a cucerit Budapesta, regimul lui Bela Kun fiind înlăturat de la putere două zile mai târziu.

    Între timp, la Szeged, Horty Miklós se pregătea pentru preluarea puterii, devenind, la 14 noiembrie 1919, conducătorul temporar al Ungariei, iar Bela Kun, fugar în Austria, este luat prizonier, dar „recuperat” ulterior de ruşi, decedând în 1938 sau 1939 în Uniunea Sovietică.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img