More


    La Satu Mare mă simt acasă!

    - Advertisement -

    După multele întâlniri spirituale, de cultură, de călătorii prin ţări apropiate şi îndepărtate, după atât de multe lansări ale cărţilor mele, nu puţine la număr (55 de volume de poezie şi proză), vreau să fac un popas, în care să-mi analizez inspiraţia politică, curajul şi, de ce nu, raţiunea acestor activităţi. A existat în mine un zbucium necurmat de a scrie, un zbucium de luptător şi m-am simţit mereu o personalitate complexă, având în vedere formele prin care mi-am făcut prezenţa în societate. M-am simţit, aşa sunt eu, un exponent al celor mulţi, luptător pentru drepturile şi aspiraţiile celor cu care am intrat în contact şi i-am cunoscut atât de bine. Ca profesor la liceu le-am dat curaj lui Bledea, Baias şi Vulturescu, dorindu-i exact ce au ajuns, poeţi consacraţi!

    Am condus excursii cu grupuri de cetăţeni ai Sătmarului în fosta Uniune Sovietică, cunoscând minunate lucruri şi parte din cultura unui popor atât de credincios, cu istorie în cultură, artă, balet, sport, teatru, circ, arhitectură, civilizaţie etc. M-am implicat în cunoaşterea de către populaţie a aspiraţiilor Bisericii străbune, a frumuseţii, originalităţii şi spiritualităţii sale. În tot ce am scris şi am publicat a existat o izbucnire a etnicului nostru, care vrea să trăiască, să simtă româneşte şi să stăpânească pământul pe care spiritul lui şi-a imprimat pecetea. Păcat, suntem singurii care vindem pământul străbunilor… şi se face printr-o lege care guvernează şi… chiar nu deranjează pe nimeni. De ce?

    Simt că românismul este tezaurul de simțire al meu, pe care-l cânt în poezie, în proză, în emisiuni televizate și în discuțiile cu fiecare din dumneavoastră. O fac în toate intervențiile publice, fiind omul cu iubire de neam, iubire ce m-a absorbit integral, devenind chiar o pasiune. Am făcut-o și când am condus clubul “Olimpia”, și la catedră, și la CCD, și la ISJ, dar am făcut-o predând studenților de la Facultatea din Ucraina, români care trebuiau să știe de ce studiază în limba lor, să simtă, mai mult ca alții, românește. Și am reușit. I-am făcut să vadă neamul românesc în adâncime, nu biologic sau într-o singură dimensiune, ci în jurul Bisericii și în relația esențială cu Cerul, cum e, de fapt, acest neam. Lucrul acesta se vede oglindit în tot ce-am scris o viață pământească a nației mele, împletită cu elementul sacru bisericesc, cu înțelegerea autentică a sufletului românesc, cu atributul de creștin!

    Perioada trăită în Montreal m-a făcut să știu și să simt ce înseamnă “dorul de țară” și am trăit acest sentiment despre care “aleșii” vorbesc doar ca să-și umple discursurile fără conținut și vlagă, fără simțire pe care s-o transmită direct la sufletul ascultătorului. Ei nu știu exact ce înseamnă aceasta, fiind doar plecați pe banii noștri în “interes de serviciu”, în excursii sau concedii. Cel puțin să vadă lucrurile bune, ce se pot aplica la noi, spre împlinirea bunăstării populației. Nu i-am auzit că au venit cu lucruri demne de acest popor, atât de ospitalier cum nu e altul pe pământ, atât de bun și harnic, de iertător și înțelept! Românii sunt înzestrați de Dumnezeu cu o minte ageră și pătrunzătoare, cu orizonturi largi, o sete neostoită de cunoaștere, stăpân pe o cultură generală temeinică, cu o putere de muncă neobișnuită, cu mulți talanți dăruiți de Dumnezeu. Și totuși la noi organismele de conducere, aleșii, nu se înțeleg, mereu se dușmănesc, se caută un trecut, chiar dacă știu bine că nu-l găsesc! Nu știu, dar în sânul acestui popor a apărut din senin o dezbinare, o neînțelegere, încât domină în țară ura, dușmănia, răutatea și neiertarea! Există ceva, cineva care dorește dezbinarea românilor! Există o luptă pentru “ciolan” la toate nivelele societății. Aici, în orașul meu drag, partidele românești nu-și aleg un om cu care să meargă pentru Primărie sau Consiliul Județean. Văd orașe în jurul nostru, care se dezvoltă armonios, din toate punctele de vedere. Mă întreb, comparându-ne cu Baia Mare, cu Oradea, Zalău, la noi cum și cu ce s-a dezvoltat Satu Mare? Unde-i “Orașul florilor”, unde-s cartierele ANL, ce zone industriale au mai apărut, unde-s întreprinzătorii autohtoni, unde-s bazele sportive atât de necesare, promise încă de pe timpul lui Anderco?

    Străinii au deschis magazine ce au stopat mărfurile noastre și ne obligă să lucrăm pe salarii foarte mici, producându-ne “bucurii” că avem unde lucra! Oricum, presa este vinovată! De ce? Cu toate acestea, în Satu Mare mă simt acasă. Aici mă simt bine cu mulți oameni dragi alături. Dar scriu aceste lucruri pentru că doresc să ne simțim mai bine, să trăim mai bine. Asta depinde numai de noi.

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img