Cunoaşterea, trăirea şi mărturisirea credinţei creştine (21) Taina Sfântului Botez! Documentar realizat de pr. dr. Cristian Boloş

Noi, creştinii, mărturisim credinţa într-un singur Botez, irepetabil, pentru cǎ, potrivit Sfântului Apostol Pavel, este “un Domn, o credinţǎ, un Botez” (Efeseni IV; 5). Botezul este Sfânta Tainǎ prin care omul, prin întreita afundare în apǎ curatǎ şi sfinţitǎ şi prin rostirea de cǎtre preot a cuvintelor: “Se boteazǎ robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatǎlui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”, dobândeşte iertare de pǎcatul strǎmoşesc (sǎvârşit de cǎtre protopǎrinţii Adam şi Eva) şi de pǎcatele personale, fǎcute înainte de Botez, se naşte din nou duhovniceşte în Hristos şi devine membru al Bisericii. Dupǎ Botez, din punct de vedere duhovnicesc, omul este un om nou, fiindcǎ s-a nǎscut duhovniceşte “din apǎ şi din Duh” (Ioan III; 5), prin primirea primului har, la o viaţǎ nouǎ în Hristos. De aici reiese cǎ Botezul este o Tainǎ, nu un simbol, întrucât în lucrarea vǎzutǎ a cufundǎrii în apǎ mai este o lucrare nevǎzutǎ, a Sfântului Duh, prin care are loc o naştere din nou, o “înnoire a vieţii” (Romani VI; 4). Iertarea pǎcatelor se dǎ prin curǎţirea şi sfinţirea nevǎzutǎ a Duhului Sfânt. Prin Taina Botezului, “a doua naştere”, “naştere din nou” sau “renaştere”, omul primeşte harul iertǎrii pǎcatelor, precum s-a menţionat mai sus. Pentru a arǎta faptul cǎ noul botezat s-a curǎţit de pǎcate, acesta este îmbrǎcat, dupǎ Botez, în haine albe. De fapt, haina nouǎ a Botezului, în care este îmbrǎcat noul creştin, este chiar Domnul Hristos: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrǎcat” (Galateni III; 27); “Nu eu mai trǎiesc, mǎrturiseşte Sfântul Apostol Pavel, ci Hristos trǎieşte în mine” (Galateni II; 20).

Botezul Domnului, sǎvârşit de cǎtre Sfântul Ioan Botezǎtorul, nu este acelaşi lucru cu Sfânta Tainǎ a Botezului. Deosebirea dintre cele douǎ botezuri au fǎcut-o: 1. Sfântul Ioan Botezǎtorul, când a zis: “Eu unul vǎ botez cu apǎ spre pocǎinţǎ, dar Cel Ce vine dupǎ Mine… vǎ va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei III; 11); 2. Mântuitorul, când a spus ucenicilor Sǎi, dupǎ Înviere: “Ioan a botezat cu apǎ, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult dupǎ aceste zile” (Faptele Apostolilor I; 5); 3. Sfântul Apostol Pavel, care a botezat cu Botezul creştin, “în numele Domnului Iisus”, pe nişte foşti ucenici de-ai lui Ioan, în Efes, deşi aceştia primiserǎ mai înainte botezul lui Ioan (Faptele Apostolilor XIX; 1-6: “Ioan a botezat cu botezul pocǎinţei, spunând poporului sǎ creadǎ în Cel Ce avea sǎ vinǎ dupǎ el, adicǎ în Iisus Hristos”). Domnul Iisus Hristos nu S-a botezat în Iordan pentru a se curǎţi de pǎcate, El fiind Fiul lui Dumnezeu şi neavând pǎcatul strǎmoşesc şi pǎcate personale. El, într-adevǎr, a primit botezul lui Ioan (care nu era o Tainǎ, ci un simbol), dar acesta era un “botez cu apǎ”, fǎrǎ putere curǎţitoare de pǎcate, nu un “Botez cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei III; 11-15), care avea sǎ fie rânduit de Mântuitorul “întru iertarea pǎcatelor” noastre. Pe de altǎ parte, dacǎ Iisus S-a botezat la vârsta de 30 de ani, acest lucru nu înseamnǎ cǎ oamenii trebuie, în mod necesar, sǎ se boteze la aceastǎ vârstǎ, întrucât: 1. El nu S-a botezat pentru iertarea pǎcatelor, fiind “fǎrǎ de pǎcate” (Ioan VIII; 46); 2. Botezul, cufundarea şi ieşirea Lui din apǎ preînchipuie moartea, îngroparea şi învierea Lui (Romani VI; 3-11“Au nu ştiţi cǎ toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatǎlui, aşa sǎ umblǎm şi noi întru înnoirea vieţii”).

Mai putem vorbi despre un Botez al muceniciei sau al sângelui, pe care Sfinţii Pǎrinţi îl considerǎ egal cu cel din apǎ şi din Duh, ba uneori chiar mai de preţ decât acesta: “Oricine va mǎrturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mǎrturisi-voi şi eu pentru el înaintea Tatǎlui Meu, Care este în ceruri” (Matei X; 32); “Cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei XVI; 25). Sfântul Grigorie Teologul, vorbind despre Botezul “prin mucenicie şi prin sânge, cu care S-a botezat şi Hristos”, spune cǎ acesta este “mai preţios decât altele”, deoarece “el nu se mai întineazǎ cu alte necurǎţii”.

Lucrarea principalǎ în cadrul rânduielii Tainei Botezului o reprezintǎ afundarea întreitǎ în apǎ sfinţitǎ în numele Tatǎlui, al Fiului şi al Sfântului Duh, adicǎ în numele Sfintei Treimi. Afundarea închipuie moartea şi îngroparea Mântuitorului (Care a stat trei zile cu trupul în mormânt), precum şi moartea omului vechi, al pǎcatului, iar ridicarea din apǎ înseamnǎ Învierea Domnului (în a treia zi) şi naşterea omului nou, curat şi drept în Hristos-Domnul. Botezul se face prin cufundare într-un vas special, numit cristelniţǎ, nu prin stropire sau prin scurgerea apei, la patruzeci de zile de la naştere. Însǎ, Botezul poate fi primit la orice vârstǎ şi de cǎtre oricine. Omul, nǎscându-se duhovniceşte, se face mǎdular al trupului tainic al lui Hristos, adicǎ se face membru al Bisericii. Celelalte acte/lucrǎri de la Botez au, de asemenea, înţelesurile lor: lepǎdǎrile de Satana – îndepǎrtarea puterii diavolului de la cel care se boteazǎ; unirea cu Hristos – unirea cu Mântuitorul şi Biserica Sa; suflarea de trei ori a preotului peste faţa celui care se boteazǎ – cel nǎscut din nou trebuie sǎ-L mǎrturiseascǎ întotdeauna pe Domnul; veşmântul sau pânza albǎ în care se îmbracǎ cel botezat – curǎţia sufletului şi a vieţii creştine; luminarea – îndatorirea celui botezat de a duce o viaţǎ creştineascǎ autenticǎ, aşa încât faptele lui bune sǎ lumineze înaintea oamenilor, ca o lumânare în întuneric.

Mântuitorul a instituit Taina Botezului dupǎ Învierea Sa din morţi, înainte de Înǎlţarea la cer, adresându-Se Sfinţilor Apostoli în felul urmǎtor: “Mergând, învǎţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatǎlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învǎţându-le sǎ pǎzeascǎ toate câte v-am poruncit vouǎ” (Matei XXVIII; 19-20). Plinǎtatea harului a fost datǎ, însǎ, numai dupǎ Pogorârea Sfântului Duh (“şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt…”, Faptele Apostolilor II; 4), moment din care s-a pus şi Botezul în lucrare. Botezul nu se repetǎ niciodatǎ asupra aceleiaşi persoane, deoarece numai o datǎ se iartǎ pǎcatul strǎmoşesc şi intrǎ omul în Bisericǎ, fiindcǎ numai o datǎ se naşte omul duhovniceşte, ca şi trupeşte. Pǎcatele sǎvârşite dupǎ Botez, se pot ierta prin Taina Spovedaniei. De la cel care se boteazǎ, dacǎ este mai în vârstǎ, se cere primirea dreptei credinţe (sǎ creadǎ în Iisus Hristos ca în Dumnezeu şi ca în Mântuitorul lumii) şi pocǎinţǎ pentru pǎcatele personale sǎvârşite, care, prin Botez, se iartǎ: “Pocǎiţi-vǎ şi sǎ se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pǎcatelor, şi veţi lua darul Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor II; 38); “Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui” (Marcu XVI; 16). De aceea, se rosteşte la Botez Simbolul Credinţei (Crezul).

În cazul Botezului copiilor, care nu au pǎcate personale, neavând nevoie de pocǎinţǎ, credinţa se mǎrturiseşte de cǎtre naşi, care promit cǎ se se vor îngriji ca pruncul (finul) sǎ fie crescut în religia ortodoxǎ (pe care, de altfel, ei înşişi au mǎrturisit-o la Botez în numele finului, rostind Simbolul Credinţei). Prin urmare, naş nu poate fi decât un creştin ortodox. De asemenea, şi pǎrinţii au datoria de a-şi creşte copiii în dreapta credinţǎ.

Copiii trebuie sǎ fie botezaţi: 1. pentru cǎ au pǎcatul strǎmoşesc, de care nu se pot curǎţi decât prin Taina Sfântǎ a Botezului; 2. pentru cǎ, fǎrǎ naşterea din nou, prin Botez, nu se poate intra în Bisericǎ şi, implicit, în Împǎrǎţia Cerurilor: “De nu se va naşte cineva din apǎ şi din Duh, nu va putea sǎ intre în Împǎrǎţia lui Dumnezeu” (Ioan III; 5. Botezul deschide Împǎrǎţia Cerurilor celor ce-l primesc. Sfântul Grigorie Teologul afirmǎ cǎ Sfânta Scripturǎ cunoaşte trei feluri de naşteri: cea trupeascǎ, cea din Botez şi cea din Înviere; fǎrǎ naşterea prin Botez, nu e cu putinţǎ naşterea prin Înviere); 3. pentru cǎ şi copiilor, nu numai adulţilor, le este datǎ fǎgǎduinţa harului Sfântului Duh, care curǎţǎ de pǎcate (Faptele Apostolilor II; 38-39); 4. pentru cǎ Botezul a luat loc tǎierii împrejur, prin care a fost preînchipuit în Vechiul Testament, iar tǎierea împrejur se sǎvârşea şi asupra copiilor: “În El (în Hristos) aţi şi fost tǎiaţi împrejur, cu tǎiere împrejur nefǎcutǎ de mânǎ, prin dezbrǎcarea de trupul cǎrnii, întru tǎierea împrejur a lui Hristos, îngropaţi fiind împreunǎ cu El prin Botez” (Coloseni II; 11-12); 5. pentru cǎ aşa au procedat Sfinţii Apostoli, care au botezat şi copii. Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi alţii boteazǎ multe “case” sau “familii”, din care nu puteau lipsi copiii. Sfântul Apostol Pavel a botezat casa temnicerului din Filipi (Faptele Apostolilor XVI; 33), pe a lui Ştefana din Corint (I Corinteni I; 16), pe a Lidiei (Faptele Apostolilor XVI; 15). Sfântul Petru a botezat casa lui Corneliu (Faptele Apostolilor X; 47-48), şi, împreunǎ cu Sfântul Apostol Ioan a împǎrtǎşit, dupǎ Botez, Sfântul Duh locuitorilor din Samaria, care nu puteau fi fǎrǎ copii (Faptele Apostolilor VIII; 12-17);  6. pentru cǎ aşa a fǎcut Biserica mereu. Cine nu boteazǎ copiii şi amânǎ botezul lor pentru mai târziu, sǎvârşeşte un pǎcat grav, opineazǎ Sfântul Grigorie de Nyssa; moartea copiilor nebotezaţi constituie un pǎcat care apasǎ greu asupra pǎrinţilor. “Mântuitorul, spune Sfântul Irineu, a venit ca pe toţi sǎ-i mântuiascǎ, pe cei care se nasc din nou prin El în Dumnezeu: prunci, copii, tineri şi bǎtrâni”.

În concluzie, Botezul este absolut necesar pentru mântuire, întrucât: 1. toţi oamenii sunt întinaţi de pǎcatul strǎmoşesc (“Cǎ iatǎ întru fǎrǎdelegi m-am zǎmislit şi în pǎcate m-a nǎscut maica mea”, Psalmi L; 6; “De aceea, precum printr-un om a intrat pǎcatul în lume şi prin pǎcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru cǎ toţi au pǎcǎtuit în el”, Romani V; 12); 2. cei întinaţi de acest pǎcat nu pot intra în Împǎrǎţia lui Dumnezeu (“Carnea şi sângele nu pot sǎ moşteneascǎ Împǎrǎţia lui Dumnezeu, nici stricǎciunea nu moşteneşte nestricǎciunea”, I Corinteni XV; 50); 3. numai Botezul creştin, cu apǎ şi Duh, poate şterge acest pǎcat, fǎcând din omul vechi fǎpturǎ nouǎ (Ioan III; 5). Aşadar, orice om are neapǎratǎ trebuinţǎ de Botez spre a se putea mântui. În consecinţǎ, şi copiii trebuie botezaţi pentru a nu-i lǎsa lipsiţi de împreunarea cu Hristos şi pentru a nu se întâmpla sǎ moarǎ necurǎţiţi.

Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”. 2.Ȋnvăţătură de credinţă creştină ortodoxă”, Bucureşti, 2000, pp. 145-149. 3.“Catehism creştin ortodox”, Bucureşti, 1990, pp. 57-58. 4.“Catehism ortodox”, Cluj-Napoca, 2011, pp. 48-51. 5.“Mic catehism ortodox pentru copii şi elevi”, Cluj-Napoca, 2012, pp. 26-27. 6. “Rugǎciuni şi ȋnvǎţǎturi de credinţǎ ortodoxǎ”, Timişoara, 1987, pp. 122-123.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Mircea Govor: “Avem un guvern de nota 1!”

Invitat miercuri seara în emisiunea Actualitatea sătmăreană de la Nord Vest TV, fostul vicepreședinte al Consiliului Județean, Mircea Govor, s-a declarat total nemulțumit de...

PNL nu a înţeles nici acum că este nevoie de un parteneriat real între cetăţean şi autorităţi, nu de bici

Preşedintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a declarat joi că PNL nu a înţeles nici acum că “restricţiile şi îngrădirile la nesfârşit” nu reprezintă...

IOANA BRAN: “Am votat „pentru” considerând că sănătatea românilor este mai importantă decât orice dispută politică”

Cu 372 de voturi „pentru”, am adoptat în plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului Hotărârea privind încuviințarea Stării de Alertă pe întreg teritoriul...

Cu sau fără mănuși???

Dilemă mare în ultima vreme printre români. Sunt sau nu utile măștile? E legal să ni se ia temperatura la intrarea în supermarket? Ori,...

Parcul din zona Spitalului Județean Satu Mare a intrat în reabilitare

Parcul de lângă Spitalul Județean de Urgență (SJU) Satu Mare a intrat în reabilitare. Anunțul a fost făcut ieri de către primarul Kereskenyi Gabor....