TAINA SFÂNTULUI MIR…Demers documentar realizat de pr. dr. Cristian Boloş

Mirungerea (ungerea cu Sfântul Mir) este Sfânta Tainǎ prin care credinciosul, de curând botezat, primeşte harul întǎririi, sporirii şi creşterii în viaţa duhovniceascǎ, prin ungerea, cruciş, cu Sfântul Mir în pǎrţile mai însemnate ale trupului: frunte, ochi, nas, urechi, gurǎ, piept, spate, mâini şi picioare, rostindu-se de cǎtre preot cuvintele (formula): “Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”. Ungerea la frunte înseamnǎ sfinţirea minţii, a gândurilor şi a cugetului; la piept şi pe spate înseamnǎ sfinţirea inimii sau a dorinţelor; la ochi, nas, urechi şi gurǎ înseamnǎ sfinţirea simţurilor; la mâini şi la picioare înseamnǎ sfinţirea faptelor, a lucrǎrilor, a cǎilor şi a puterii sufleteşti ale creştinului. Aceastǎ ungere, sǎvârşitǎ sub semnul Sfintei Cruci, dǎ noului botezat darurile necesare pentru a duce o viaţǎ sfântǎ şi plǎcutǎ lui Dumnezeu. O legitimaţie şi o scrisoare oficialǎ dobândesc valoare în clipa în care li se pune sigiliul. Tot aşa, cel botezat, numai atunci se numǎrǎ în rândul creştinilor, dupǎ ce este pecetluit cu Sfântul Mir.

Sfânta Tainǎ a Mirungerii, adeveritǎ prin pogorârea Duhului Sfânt, în chip de porumbel, în chip vǎzut, la Botezul Domnului (Matei III; 16), a fost întemeiatǎ, într-un mod “învǎluit”, de Mântuitorul Iisus Hristos în momentul în care a fǎgǎduit Sfinţilor Apostoli cǎ le va trimite pe Duhul Sfânt: “Şi iatǎ, Eu trimit peste voi fǎgǎduinţa Tatǎlui Meu; voi însǎ şedeţi în cetate, pânǎ ce vǎ veţi îmbrǎca cu putere de sus” (Luca XXIV; 49). Însǎ, în chip mai lǎmurit şi mai strǎlucit avea sǎ se arate “aşezarea” acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh, cu toate darurile Sale (Faptele Apostolilor, cap. II).

Sfânta Scripturǎ ne vorbeşte clar despre aceastǎ Tainǎ: “Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate… Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rǎmâne întru voi şi n-aveţi trebuinţǎ ca sǎ vǎ înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vǎ învaţǎ despre toate, şi adevǎrat este şi nu este minciunǎ, rǎmâneţi întru El, aşa cum v-a învǎţat” (I Ioan II; 20, 27); “Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevǎrului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al fǎgǎduinţei” (Efeseni I; 13); “Iar Cel Ce ne întǎreşte pe noi împreunǎ cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre” (I Corinteni I; 21-22). De altfel, de aici au fost preluate cuvintele care se rostesc la ungerea cu Sfântul Mir: “Pecetea darului/harului Sfântului Duh”.

Sfinţii Apostoli au sǎvârşit Sfânta Tainǎ a Mirungerii prin punerea mâinilor pe capul celor de curând botezaţi şi prin ungerea cu Sfântul Mir. Ca atare, cei dintâi care au împǎrtǎşit aceastǎ Tainǎ au fost Sfinţii Apostoli dupǎ pogorârea Duhului Sfânt, la Rusalii: “… erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi luau Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor VIII; 17); “Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau” (Faptele Apostolilor XIX; 5-6). Referitor la acest lucru, Sfântul Ciprian scrie: “Aceasta se face şi acum la noi, anume ca aceia care sunt botezaţi în Bisericǎ sǎ fie înfǎtişaţi cǎpeteniilor Bisericii şi, prin rugǎciunea şi punerea mâinilor noastre, sǎ primeascǎ Duhul Sfânt şi, prin semnul Domnului, sǎ primeascǎ desǎvârşirea”. Dacǎ la început, precum am vǎzut, Taina Mirungerii se sǎvârşea prin punerea mâinilor şi prin ungere, ulterior a rǎmas numai ungerea, pentru a nu se confunda cu Taina Hirotoniei, sǎvârşitǎ de Apostoli şi de urmaşii lor, episcopii: “Vouǎ, dupǎ ce aţi ieşit din cristelniţa sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preînchipuirea Aceluia cu Care a fost uns Hristos; iar Acesta este Sfântul Duh”, spune Sfântul Chiril al Ierusalimului. Sfinţii Apostoli au înlocuit punerea mâinilor prin ungere o datǎ cu rǎspândirea creştinismului, care nu mai permitea Apostolilor sǎ fie prezenţi peste tot. Aşa cǎ, aceastǎ Sfântǎ Tainǎ a început sǎ fie sǎvârşitǎ prin ungere cu Sfântul Mir de cǎtre fiecare preot, dupǎ cum, în Vechiul Testament, preoţii şi profeţii, ungând cu untdelemn, invocau binecuvântarea dumnezeiascǎ.

Taina Mirungerii nu se repetǎ, fiind nedespǎrţitǎ de Taina Botezului, administrându-se îndatǎ celui nou botezat, primitorul trebuind sǎ îndeplineascǎ aceleaşi condiţii ca şi în cazul Botezului. Sfânta Tainǎ a Ungerii cu Sfântul şi Marele Mir trebuie sǎvârşitǎ îndatǎ dupǎ Botez, deoarece o datǎ cu naşterea duhovniceascǎ, sufletul are nevoie de harul creşterii şi întǎririi duhovniceşti, în viaţa creştinǎ, dupǎ cum şi trupul, de la naştere, are nevoie de hranǎ şi de alte lucruri în vederea creşterii şi a întǎririi/înzdrǎvenirii trupeşti. De aceea, Sfinţii Apostoli sǎvârşeau aceastǎ Tainǎ îndatǎ dupǎ Botez, tot astfel sǎvârşind-o Biserica noastrǎ întotdeauna, pânǎ în prezent.

Sfântul Mir, care se întrebuinţeazǎ la Sfânta Tainǎ a Mirungerii, se preparǎ din untdelemn, vin şi 35 de diferite aromate, sfinţindu-se de cǎtre membrii Sfântului Sinod (episcopi), în frunte cu Patriarhul (întâistǎtǎtorul) Bisericii o datǎ pe an, în Joia Mare, dupǎ Sfânta Liturghie, aceastǎ acţiune reprezentând o prerogativǎ a unei Biserici Autocefale. Dupǎ sfinţire, Sfântul Mir se dǎ, prin episcopul fiecǎrei eparhii, preoţilor pentru administrarea Tainei Mirungerii. Sfântul şi Marele Mir este folosit de cǎtre episcop la sfinţirea bisericilor şi a antimiselor (Antimisul – “antimension” – gr. “în loc de masă” – este o năframă/o bucatǎ de material  pătrată, de in sau de mătase, având întipărită pe ea icoana punerii în mormânt a Domnului. El este sfinţit de episcopul locului cu Sfântul şi Marele Mir şi are în cusătura sa părticele de sfinte moaşte, deoarece în primele veacuri creştine bisericile se ridicau pe mormintele martirilor; este aşezat întotdeauna pe Sfânta Masă din Sfântul Altar. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti. Antimisul prezintă o importanţă deosebită, deoarece pe el se face sfinţirea Darurilor şi fără el nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. Se pare că antimisele au apărut în perioada persecuţiilor, când păgânii eretici prădau frecvent bisericile creştinilor. Ca să ferească Sfintele Daruri de pângărire, în locurile expuse duşmanilor, preoţii întrebuinţau pentru oficializarea Sfintei Liturghii, în loc de sfânta Masă, o bucată de pânză sfinţită cu care, în caz de pericol, puteau acoperi uşor Sfintele şi fugi din biserică. După Sfântul Isidor Pelusiotul, antimisul reprezintă giulgiul cu care a fost învelit trupul Mântuitorului în mormânt. Pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus”. Toate antimisele cuprind numele parohiei, hramurile bisericilor cărora sunt destinate şi semnătura episcopului locului. Ele se schimbă de fiecare dată când se instalează un nou episcop. Antimisul are, în acelaşi timp, un rol practic şi o profundă semnificaţie teologică. Rolul practic constă în aceea că pe antimisul desfăcut vor fi aşezate Sfântul Potir şi Sfântul Disc, iar eventualele părticele din Sfintele Daruri care vor cădea pe el vor putea fi adunate, evitându-se profanarea. Semnificaţia teologică a antimisului vine din legătura lui cu episcopul locului, a cărui semnătură o poartă întotdeauna, fiind delegaţia liturgică şi jurisdicţională a episcopului pentru preot, dar şi simbolul unităţii liturgice şi sacramentale dintre parohii, sub autoritatea aceluiaşi ierarh).

În concluzie, omul este “miruit” o datǎ în viaţǎ şi anume, îndatǎ dupǎ Botez, în cadrul Tainei Mirungerii. În rest, creştinul este “uns” cu untdelemn sfinţit la Taina Maslului, la ieşirea din bisericǎ, la praznice şi sǎrbǎtori, sau cu ocazia altor evenimente. Chiar dacǎ Sfântul şi Marele Mir se şterge dupǎ administrarea Tainei, totuşi el rǎmâne imprimat ca o “pecete” asupra noului creştin, dându-i puterea de a creşte şi de a se dezvolta armonios, sufleteşte şi trupeşte, în noua viaţǎ începutǎ prin Botez.

Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti. 2.Ȋnvăţătură de credinţă creştină ortodoxă”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 2000, pp. 149-150. 3.“Catehism creştin ortodox”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1990, pp. 58-59. 4.“Catehism ortodox”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 51-52. 5.“Mic catehism ortodox pentru copii şi elevi”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 27. 6. “Rugǎciuni şi ȋnvǎţǎturi de credinţǎ ortodoxǎ”, carte tipǎritǎ cu binecuvȃntarea ȊPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, Timişoara, 1987, pp. 123-124. 7. www.doxologia.ro, “Ce este Sfântul Antimis?”

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Tânăra adoptată în America și-a regăsit familia din Satu Mare după 19 ani!

Tânăra născută în anul 2000 în Negrești-Oaș și adoptată în anul 2001 de o familie din Statele Unite ale Americii (SUA) a reușit să...

Permise suspendate pe bandă rulantă

Polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare au desfășurat la data de 20 mai a.c., activități de menținere a unui climat de...

ULTIMELE INFORMAȚII din Petea. Ce au făcut vameșii maghiari

Situație mai mult decât ciudată în Vama Petea. Potrivit informațiilor Gazeta de Nord Vest, vameșii maghiari ar fi permis până la ora 11.00 tranzitarea...

DECIZIE. TAROM și WIZZ AIR reiau cursele AERIENE de la Satu Mare. Atât cele spre LONDRA, cât și spre București

Cursele aeriene încep să revină pe Aeroportul Internațional Satu Mare. Este vorba atât de cursele spre Londra, cât și spre București. Potrivit anunțului făcută de...

BĂTAIE DE JOC. Românii, trimiși de la Urziceni, la Petea, dar ambele vămi sunt BLOCATE

Recent Gazeta de Nord Vest a aflat că situația de la Vama Petea, unde autoritățile maghiare, fără să dea nicio explicație, nu permit tranzitarea...