More


    Constantin Lucaciu – un mare luptător pentru drepturile românilor ardeleni. A fost totdeauna de-a dreapta fratelui său mai cunoscut, Vasile Lucaciu

    - Advertisement -

    Acum 100 de ani, pe 23 mai 1920 s-a stins din viață un luptător pentru drepturile românilor ardeleni: Constantin Lucaciu. A fost totdeauna de-a dreapta fratelui său mai cunoscut, Vasile Lucaciu.

    S-a născut în 1860 în Baia Mare unde tatăl său Mihai Lucaciu era învățător. Mihai Lucaciu a fost învățător și în Apa unde i s-a născut fiul Vasile. Mihai Lucaciu provenea din Iojib.A termimat seminarul teologic greco-catolic de la Gherla fiind hirotonit ca preot celib în 1886.
    A funcționat ca și capelan (ajutorul preotului paroh) pe lîngă fratele său Vasile Lucaciu la parohia din Șișești , iar în 1892 a fost numit ca preot paroh la Iojib.

    Tot în 1892 a fost desemnat ca delegat al alegătorilor români din comitatul Sătmar la Conferința alegătorilor români de la Sibiu unde s-a hotărât trimiterea unui memorandum către împăratul Franz Iosif pentru a-l informa și a-i cere sprijin în legătură cu problemele românilor din partea ungară a imperiului.

    A fost printre cei 300 care au dus Memorandumul la Viena. După cum se știe Memoranumul nu a fost primit de împărat iar apoi au început represaliile împotriva inițiatorilor. Vasile Lucaciu a fost condamant la închisoare.

    Și-a ridicat vocea pentru apărarea poporului său de fiecare dată când era nevoie. La 1900, la Congregația comitantes a Sătmarului a protestat împotriva intenției de a pune în discuție propunerea secuilor din Trei-scaune de modificare a legii minorităților prin care naționalitățile să nu poată să se adreseze în scris, în limba lor, când se adresează funcționarilor din administrație. Degeaba, propunerea de modificare a fost susținută și trimisă către Parlamentul din Budapesta.

    La 1904 a propus prin “Un smerit memoriu” ca pe modelul reuniunii Mariane, “Cununa Preaonoratei și de Dumnezeu Născătoarei Vergure Maria”, pe care a creat-o la Iojib, să se înființeze asemenea reuniuni în toate parohiile.

    Demersul lui a avut succes și în multe parohii au apărut asemenea reuniuni. În 1906 a fost candidatul Partidului Național Român în cercul Cărășeu pentru alegerile parlamentare. A pierdut la o diferență de 210 voturi.

    La începutul anului 1907 a fost mutat la parohia Craidorolț unde a rămas până în 1914. Tot in 1907 a fost ales președinte al Reuniunii învățătorilor greco-catolici din comitatele Sătmar și Ugocea aparținătoare la Dieceza de Gherla.

    În 1910 a fost iar candidatul PNR în cercul Cărășeu dar s-a retras în urma violențelor și abuzurilor. În 1912 a participat la adunările de protest împotriva alipirii forțate a parohiilor românești la episcopia gr. cat. maghiară de Hajdudorog, nou înființată în 1912. La adunarea de protest din Odoreu a luat apărarea poporului împotriva pretorelui (solgăbirăului) care a încercat să oprească pe vorbitorii adunării să țină discursuri în limba română. Mulțimea adunată striga: vrem vorbire românească. Tot în 1912 a fost și la marele protest împotriva episcopiei maghiare de la Hajdudorog ce s-a ținut la Alba-Iulia pe 29 mai și la care au participat 20.000 de oameni dar mulți nu au putut ajunge din cauza inundațiilor de atunci.
    Până la plecarea în Regat s-a implicat activ în ASTRA despărțământul Sătmărean ținând diverse prelegeri. A participat la reuniunile generale ale ASTRA care erau adevarate sărbători la care participau o mulțime de oameni.

    În timpul primului război mondial s-a refugiat, împreună cu fratele său, în România, unde în anii de neutralitate (1914-1916) a dus o luptă de convingere a politicienilor din Regat ca aceștia să abandoneze neutralitatea și să vină în ajutorul românilor de peste Carpați. În 1917 a plecat în S.U.A. împreună cu Vasile Lucaciu pentru a pleda cauza românilor. A fost preot la o parohie din Detroit.

    Dupa Unire revine acasă, iar la 12 august 1919 a fost numit preot și protopop la Satu Mare. La venirea în Satu Mare a fost primit ca un erou.

    A murit pe 23 mai 1920 și a fost înmormântat în cimitirul de la Gara din Satu Mare. Mormântul i s-a pierdut.

    Sursa: Dr. Viorel Ciubotă, prt. Dr. Doru Lostun, “Un mare patriot român: Constantin Lucaciu”, Revista Eroii Neamului, an VI, nr. 4 (21), Dec. 2014

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img