More


    Dascălul Ioan Muth, supranumit și Domnu’ Trandafir al părților sătmărene

    =

    Sătmarul nu a avut un scriitor de talia celui care l-a făcut nemuritor pentru memoria colectivă pe Domnu’ Trandafir. Neîndoielnic însă, și părțile sătmărene au avut astfel de dascăli care și-au asumat pe de-a-ntregul menirea și vocația, împlinindu-și destinul. Este cazul lui Ioan Muth. Probabil că dacă exista un Institut de studiere a istoriei locale, iarna anului trecut ar fi însemnat sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea acestui dascăl. Nu există un astfel de institut, avem însă datoria de a reaminti generațiilor de învățători, profesori dar mai ale de elevi, figurile emblematice care au făcut istorie în Școala Sătmăreană.

    Ioan Muth s-a născut în 4 decembrie 1869 la Sânmiclăuş, în numeroasa familie a ţăranilor Mihai Mut şi Maria Murg. Tatăl său, născut în 1839 la Craidorolţ, era un om deosebit, văzut în sat. Progresiv el figurează în registrele parohiale ca „econom”, „rotar”, „maistru rotar” şi „jude comunal”. Mama lui Ioan era de loc din Sânmiclăuş, născută în 1845. Cununia părinţilor a avut loc în Carei, la 10 august 1863. În această familie s-au născut mai mulți copii, așa cum era rânduiala pe atunci în familiile românilor.

    După terminarea şcolii primare din sat, absolvă patru clase la liceul piariştilor din Carei. În 1887 se înscrie la Preparandia Greco-Catolică din Oradea. După absolvire s-a căsătorit cu Floarea Merciu (n. 1875, Carei). La cununie martori i-au fost parohul din Tătăreşti, Ioan Erdelyi şi soţia sa, Lucreţia Coroian (mătușa lui Iuliu Maniu), cununia fiind oficiată de către arhidiaconul Chiriac Barbul. După absolvire a fost învăţător la Tătăreşti, până în 1892 când este ales în acelaşi post la Terebeşti.

    A rămas fidel şcolii din Terebeşti până în 1921. A depus o rodnică activitate în cadrul reuniunii învăţătorilor sătmăreni, fiind membru în comitetul de conducere a organizaţiei.
    Printre alte realizări la Terebeşti amintim doar faptul că aici a reuşit să descopere lumina cărţilor, printre alţi elevi şi viitorilor cărturari: Aloisiu L. Tăutu şi Leontin Ghergariu. Era vestit în zonă pentru frumoasele cântece patriotice învăţate de copiii din Terebeşti, generaţiile viitoare fredonându-le multă vreme. Rolul său a fost deosebit de important în toamna anului 1918, în pregătirea Marii Uniri.

    A avut o familie numeroasă, la Terebeşti născându-se copiii: Veturia (1894-1945, Oradea), Coriolan (1896), Maria Lucreţia (1898), Cornelia (1900-1983, Oradea, căsătorită cu avocatul Felician Zaciu), Ioan (1902, viitor preot), Otilia Magdalena (1904-1980, Oradea, căsătorită cu avocatul Adrian Zaciu, sunt părinții istoricului literar Mircea Zaciu), Leontina (1906, decedată după câteva ore), Vasile Romul (1908-1967, Oradea), Emeric Octavian (1910), Floarea Ana (1912), Mihail Sabin (1916-1973, Oradea).

    Aflat către vârsta pensionării s-a transferat la Oradea, unde locuiau mai mulți copii. Între 1923-1924 a fost învățător la şcoala de ucenici, apoi la Şcoala Nr. 6. S-a pensionat în 1927. A fost decorat cu „Răsplata Muncii” pentru învăţământ, cl. II. A decedat în 1956 şi este înmormântat la Oradea.

    Bibliografie:
    Ştefan Bonea, Memorii, ms.; Viorel Câmpean, Voicu Şichet, 200 de ani de la zidirea Bisericii din Tătăreşti. Omagiu slujitorilor şi credincioşilor săi, Baia Mare, Editura Marist, 2014, p. 96-97; Leontin Ghergariu, Extra muros, în vol. Constantin Dumitrescu, Din lunga timpului bătaie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 261; Monografia-almanah a Crişanei, redactată de Aurel Tripon, Oradea, 1936, p. 416.
    Sursa: dr. Viorel Câmpean

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img