More


    Muzeul Ţării Oaşului, o călătorie în timp

    =

    Înfiinţat în 1966, Muzeul Ţării Oaşului este situat în apropierea centrului oraşului Negreşti-Oaş, la 200 de metri de drumul naţional care vine dinspre Satu Mare ori dinspre Maramureşul istoric. Situat pe o suprafaţă de 1,5 hectare, pe malul râului Tur, Muzeul are două secţii: expoziţi permanente cu o valoroasă colecţie de etnografie şi artă populară, dar şi de artă contemporană în Galeriile Dr. Mihai Pop şi Muzeul în aer liber.

    Arhitectura tradiţională este reprezentată de biserica de lemn din satul Lechinţa care datează din prima parte a secolului XVII, de casele din Racşa, Moişeni şi Negreşti (secolele XVIII-XIX), care, împreună cu cele zece construcţii-anexă, formează trei gospodării complete, de două case moleculare din Gherţa Mică şi de casa de olar din Vama. În interioare sunt expuse piese valoroase din colecţiile de ţesături, port popular, icoane, ceramică, mobilier şi unelte ale muzeului.

    Biserica din Lechința, piesa de rezistență a muzeului
    Spaţiul bisericii se compune din pridvor vestic, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este ritmat de patru coloane, latura vestică a acestora şi cosoroaba fiind decorate cu un brâu sculptat cu motivul funiei. O scară aflată în colţul nord-vestic al pridvorului permite accesul în turn. Pe latura răsăriteană a pridvorului se află uşa de intrare în biserică. Pronaosul şi naosul constituie două spaţii egale, cel dinspre vest fiind destinat femeilor (babinec), iar cel estic bărbaţilor. Acestea comunică doar prin uşa simplă practicată în peretele despărţitor. Biserica femeilor nu are ferestre, în timp ce biserica bărbaţilor este luminată de deschiderile foarte mici din peretele nordic şi în cel sudic . Altarul decroşat, de plan rectangular, prezintă câte o fereastră mică pe fiecare dintre laturi.

    Altarul este acoperit cu o boltă mănăstirească construită din bârne, naosul poartă o boltă semicilindrică, iar pronaosul este tăvănit.Mobilierul liturgic original nu s-a păstrat, nici iconostasul cu două uşi, care a dispărut probabil încă înainte de strămutarea bisericii. Cadrul, construit din bârne frumos făţuite al arcului de triumf, mai există însă şi în zilele noastre. Poarta principală a lăcaşului se remarcă prin tratarea decorativă, canatul uşii fiind împodobit pe exterior cu motive geometrice cioplite, reprezentând rozete.Structura simplă a bisericii ar susţine datarea acesteia în secolul al XVII-lea. Forma şi structura turnului, respectiv pridvorul vestic par a fi însă rezultatul intervenţiilor din secolul al XVIII-lea. Edificiul a fost demontat în 1967 şi reconstruit ulterior, între 1978 şi 1979, pe locul actual, în Muzeul în aer liber al Ţării Oaşului. Nu se cunoaşte dacă originar biserica a fost pictată. Decorul pictat actual, inspirat din iconografia bisericilor de lemn maramureşene, a fost realizat, conform inscripţiei de deasupra uşii naosului, în anul 2006.

    Biserica de lemn cu hramul Sfintei Mucenice Paraschiva din Lechinţa reprezintă ultimul lăcaş de cult de lemn păstrat din Ţara Oaşului, documentând o artă odinioară înfloritoare a acestei regiuni. Secţiunea alcătuită din instalaţiile tehnice, în special cele acţionate de apă, este partea „vie” şi cea mai atractivă a muzeului. Aici vizitatorii îi pot vedea pe localnici venind să macine la moară, să spele la vâltoare şi să-şi prelucreze ţesăturile de lână la piuă. De asemenea, Muzeul din Negreşti-Oaş este singurul loc în care se mai produce renumita ceramică de Vama. În 2010, în cadrul Muzeului în aer liber a fost amenajată şi o distilerie.

    Datorită reliefului din zonă şi a vegetaţiei abundente şi având în vedere valoroasa colecţie de etnografie şi artă populară, Muzeul este foarte sugestiv pentru toată zona Ţării Oaşului.

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img