More


    Evoluția demografică a evreilor din comitatul Satu Mare. La început au fost priviţi cu reticienţă de autohtoni

    - Advertisement -

    După încheierea răscoalei condusă de Rákóczi al II-lea, Curtea de la Viena începe să ia măsuri pentru reorganizarea teritoriilor afectate de aceste evenimente. În conformitate cu această politică oficială a Imperiului Habsburgic, contele Károlyi Sándor, comitele suprem al comitatului Satu Mare, începe colonizarea șvabilor dunăreni pe teritoriul domeniului său. Astfel, au fost aduse din zona de sud a Germaniei, din regiunile Baden-Württemberg și Bavaria, mai multe familii de șvabi care urmau să locuiască și să muncească în agricultură. Dorința sa a fost popularea regiunilor în care numărul locuitorilor a scăzut foarte mult, intensificarea muncii în agricultură, cultivarea unor loturi de pământ până atunci ne sau mai puțin lucrate, și creșterea numărului credincioșilor romano-catolici din această zonă.

    Noii veniți s-au confruntat cu numeroase greutăți, una dintre ele fiind și neînțelegerile care au apărut între ei și populația maghiară băștinașă, de confesiune preponderent reformată. Paralel cu încercarea de a soluționa problemele apărute în legătură cu coloniștii șvabi, contele Károlyi a început demersurile pentru a aduce pe domeniile sale din comitatul Satu Mare și familii de evrei care erau expulzate din Polonia. În acest sens el solicită Curții de la Viena aprobarea de a coloniza pe teritoriul Sătmarului populație de evrei care ar fi ajutat la stabilitatea economică și comercială a comitatului. Consiliul Regal Locumtenețial aprobă cererea comitelui, cu condiția ca autoritățile comitatense să aibă o imagine clară a tuturor evreilor care vor locui în această regiune.
    Astfel, la începutul secolului al XVIII-lea, mai multe familii de evrei s-au stabilit pe teritoriul comitatului Satu Mare. Știm că, potrivit conscripției din 1720-1721, în această zonă locuiau deja 112 evrei, adică 0,27% din totalul populației comitatului. În 1723, cu unii dintre ei contele Károlyi încheie un contract privind drepturile și obligațiile de pe domeniul său, contract care va fi reînnoit și în perioada următoare.
    Așteptările pe care contele Károlyi Sándor le-a avut de la colonizarea evreilor pe teritoriul comitatului s-au confirmat în parte. Principalele lor ocupații au fost arendășia, fierberea rachiului, cârciumăritul, mai rar, agricultura și comerțul, transportându-și marfa nu numai în diferite părți ale Sătmarului, ci și în regiuni mai îndepărtate ale Ungariei, Poloniei și Moraviei. În cazul în care activitatea lor era considerată profitabilă de către autoritățile austriece sau de către Consiliul Regal Locumtenețial Ungar, acestea le acordau sprijin pentru a le ușura îndeplinirea obiectivelor economice sau comerciale. Astfel, există documente care indică faptul că în 1771 autoritățile centrale au intervenit pe lângă autoritățile locale pentru a acorda pașapoarte comerciale evreilor care transportau pâine de bună calitate.
    Recensământul populației din 1784-1787, realizat la dorința lui Iosif al II-lea, s-a extins și asupra situației familiare, sociale și materiale a populației creștine și evreiești. Dar, deși evreii au fost înscriși în rubrici speciale, informațiile despre ei nu sunt utilizabile pentru determinarea ocupației și a grupelor de vârstă. Acest fapt se datorează cumulării datelor referitoare la evrei cu cele ale populației creștine6 . După moartea lui Iosif al II-lea, marea majoritate a documentației strânse în cadrul recensământului din 1784-1787 a fost distrusă, pierzându-se astfel o importantă sursă demografică pentru situația populației de la finalul secolului al XVIII-lea.
    Potrivit statisticilor întocmite în 1784-1787, în comitatul Satu Mare trăiau un număr de 26.867 familii, dintre care 524 erau de evrei, ele reprezentând un procent de 1,95%. Cu excepția uneia singure (compusă din 4 membrii), care trăia în orașul liber regesc Satu Mare, toate locuiau în regiunile rurale ale comitatului. Cele 524 de familii evreiești cuprindeau 2.569 de persoane, adică 1,90% din totalul populației comitatului Satu Mare. Legislația de la finalul secolului al XVIII-lea cu privire la populația iudaică se reflectă foarte bine și în datele demografice păstrate. Astfel, în orașele Baia Mare și Baia Sprie, orașe miniere, nu erau locuite de nici un evreu, respectându-se prevederile legislative în acest sens introduse încă de pe vremea împărătesei Maria Tereza.
    La finalul secolului al XVIII-lea, evreii din comitatul Satu Mare reprezentau 1,9% din cadrul întregii populații, procentul cuprinzând atât bărbații, cât și femeile. Ocupațiile lor erau legate de agricultură, meșteșugărit, comerț, arendășie. Cuantumul contribuției lor pe persoană se încadra între 400 și 500 de florini, la care se mai adăuga o taxă anuală de 5 taleri. Aceste sume erau stabilite de Dietă, însă nobilii pe pământurile cărora stăteau, orașul Satu Mare, autoritățile comitatense și Bisericile Catolică și Protestantă puteau percepe alte taxe care să intre în propria lor vistierie. Respectând legislația în vigoare, nici un evreu nu locuia în orașele Baia Mare și Baia Sprie, orașe miniere. Și în orașul Satu Mare numărul lor era foarte mic. Majoritatea trăiau în zona rurală, făcând, prin activitățile lor, legătura dintre urban și rural. Aspectul fizic, vestimentația, mentalitatea și religia lor complet diferite de ale populației creștine, au făcut ca evreii să fie priviți cu reticență și de populația comitatului Satu Mare, realitate care durează până pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
    Sursa: Paula Virag – Satu Mare Studii și Comunicări -2020- Seria Istorie-Etnografie-Artă-Restaurare-Conservare

     

    Nicolae Ghisan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img