Motto: “Adevărul este fiinţă vie” – Părintele Arsenie Boca
Ce poate fi mai frumos decât să trăieşti în adevăr şi întru Adevăr! Adevărul te ajută să stai mereu drept, să ai întotdeauna o conştiinţă trează şi curată, să conştientizezi că scopul nu scuză mijloacele. Adevărul te defineşte ca şi creştin, dar şi ca om. A fi creştin înseamnă a fi un “om de omenie”, adică un om consecvent în gânduri, cuvinte şi fapte, un om călăuzit de respectul datorat semenilor, un om pătruns de duhul iubirii lui Dumnezeu. De altfel, creştinul este omul pentru care adevărul reprezintă o coordonată esenţială a vieţii sale.
A spune adevărul în orice circumstanţă şi cu orice consecinţe constituie o modalitate de a te elibera pe tine însuţi de orice povară. Din nefericire, în societatea noastră s-a încetăţenit următoarea exprimare: “adevărul supără” sau “deranjează”. Însă, nu adevărul, ci minciuna “supără”. Minciuna provoacă suferinţe atât pentru cel care face uz de ea, cât şi pentru cel împotriva căruia se îndreaptă. Minciuna (ascunderea, distorsionarea şi încercarea de anulare a adevărului) nu face altceva decât să întunece şi să încarce conştiinţa. Cel care minte va trăi mereu cu frică în suflet, ca nu cumva actul său să fie demascat şi adevărul să iasă la iveală. Cât de profundă este înţelepciunea populară: “minciuna are picioare scurte”! Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, adevărul va triumfa. Minciuna creează nelinişte, iar adevărul aduce mângâiere. Minţindu-i pe alţii, omul ajunge să se mintă, de fapt, pe sine însuşi. Persistând în minciună, omul îşi făureşte o falsă personalitate, un nou mod de a se raporta la sine, la semeni, la Dumnezeu, un nou mod de viaţă, care îl plasează în afara Adevărului, în afara lui Dumnezeu, asemănându-se diavolului, care “de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan VIII; 44). De aceea, părintele Arsenie Boca afirmă: “cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului”. Este o stare de revoltă împotriva evidenţei, a ceea ce este, a Celui Ce este, a lui Dumnezeu, împotriva ordinii, a corectitudinii. Minciuna aduce haos în suflet şi în societate, construieşte o împărăţie iluzorie, între graniţele căreia totul este permis.
Dumnezeu este Adevărul (Ioan XIV; 6). Ca atare, a iubi adevărul presupune a-L iubi pe Dumnezeu. A trăi potrivit adevărului coincide cu a trăi în legea iubirii lui Dumnezeu, în lumea lui Dumnezeu. Minciuna deteriorizează şi distruge relaţia omului cu Dumnezeu şi cu aproapele. Singurul antidot este adevărul. Potrivnicii adevărului, adică oamenii care s-au lăsat cotropiţi de minciună, pot fi vindecaţi numai prin intermediul celor care trăiesc în adevăr, în dreptate, în lumină, în iubire. De dragul lui Dumnezeu-Adevărul, trebuie să fii pregătit spre a te jertfi pe tine însuţi pe altarul adevărului, pentru a-i scoate pe cei rătăciţi din irealitate şi a-i aduce în realitate. Secretul este pilda propriei tale vieţi. Dacă tu nu vezi adevărul, dacă tu nu-l simţi, dacă nu-ţi este busolă, nu vei reuşi să-i convingi nici pe ceilalţi să te urmeze şi să-L urmeze pe Dumnezeu. Doar împreună cu Dumnezeu, omul poate lupta cu succes pentru adevăr/Adevăr. Acest adevăr ne uneşte cu Dumnezeu, făcându-ne mult mai puternici în săvârşirea binelui decât ne dăm noi seama. Este un semn că ne găsim în braţele iubitoare ale lui Dumnezeu, învingând orice teamă şi orice pornire spre neadevăr.
Repet: Dumnezeu este Adevărul; a trăi întru Adevăr înseamnă a crede. Diavolul este minciuna; a trăi întru minciună înseamnă a nu crede. În primul caz este vorba despre o vieţuire/convieţuire în lumea luminii, în Împărăţia Adevărului. În al doilea caz este vorba despre o vieţuire în cetatea întunericului, în împărăţia minciunii. Adevărul eliberează, vindecă, iar minciuna înrobeşte, îmbolnăveşte. Adevărul te înalţă, iar minciuna te doboară. Adevărul te face om, iar minciuna te depersonalizează. Adevărul te face iubit, iar minciuna te izolează. Alege: vrei să fii cetăţean al Împărăţiei Adevărului, cu drepturi depline, sau vrei să fii rob în împărăţia minciunii? Tu, doar tu, hotărăşti. Alegând adevărul, alegem viaţa, Îl alegem pe Dumnezeu, Care este viu şi lucrător. Având în vedere aceste considerente, realizăm că părintele Arsenie Boca nu a exagerat deloc în clipa în care a făcut afirmaţia: “Adevărul este fiinţă vie”. Adevărul, trăgându-şi seva din Dumnezeu, te face pe tine însuţi să fii o fiinţă vie, să simţi că trăieşti cu adevărat. În schimb, minciuna te ucide sufleteşte, te determină – dacă îi permiţi – să fii un om mort chiar dacă trupul tău trăieşte încă. Adevărul dă viaţă, iar minciuna conduce spre non-existenţă.
Ca atare, să alegem să spunem şi să mărturisim adevărul, să alegem să trăim în adevăr şi întru Adevăr şi atunci vom putea sta mereu cu demnitate înaintea lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor. Să iubim Adevărul şi vom fi cu adevărat oameni liberi!
Preot dr. Cristian Boloş
