Sfânta Liturghie (4). Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur
Motto: “Căci de câte ori veţi mânca această pâine (Trupul Domnului) şi veţi bea acest pahar (Sângele Domnului), moartea Domnului vestiţi până când va veni” (I Corinteni XI; 26).
Sfânta Liturghie este alcătuită din trei părţi mari: “Proscomidia” (care se săvârşeşte în taină), “Liturghia celor chemaţi” şi “Liturghia credincioşilor” (care se săvârşeşc, în mare parte, în auzul şi văzul credincioşilor).
Ca atare, prima parte a Sfintei Liturghii (care, de altfel, are loc înaintea de începerea Liturghiei propriu-zise) o reprezintă “Proscomidia”, adică rânduiala specială prin care se pregătesc darurile de pâine şi vin liturgic (aduse de credincioşi) pentru Jertfa Sfintei Liturghii, în taină, de către preot, în interiorul Sfântului Altar. Cuvântul “proscomidie” înseamnă “punere înainte”, “aducere de daruri”. Locul din partea stângă a Sfintei Mese, în care se săvârşeşte Proscomidia, se numeşte “proscomidiar”.
Lucrările cele mai importante din cadrul Proscomidiei sunt: scoaterea Agneţului şi a miridelor, acoperirea şi binecuvântarea lor. Astfel, după ce şi-a făcut rugăciunile de începere a Sfintei Liturghii, după ce s-a îmbrăcat cu veşmintele sale şi şi-a spălat mâinile, preotul ia în mâna stângă o prescură şi în mâna dreaptă ia copia (un cuţiţ în formă de suliţă) şi binecuvintează cu ea “pecetea” pe care se află întipărit numele Mântuitorului: IS (Iisus), HR (Hristos), NI şi KA (biruieşte), zicând, de trei ori, cuvintele: “În numele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Apoi, taie cu copia (cu cuţitul) în cele patru părţi ale peceţii (formând un cub), o scoate şi o aşază pe Sfântul Disc. Această parte, scoasă din prescură, se numeşte “Agneţ” sau “Miel” (gr. “agnos”, lat. “agnus”), fiindcă Îl reprezintă pe Domnul Hristos, “Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan I; 29). Sfântul Agneţ, la momentul potrivit din Sfânta Liturghie, se va preface în Trupul Mântuitorului, prin pogorârea Sfântului Duh, la invocarea preotului slujitor. “Miridele” sunt părticele care se scot din celelalte patru prescuri: pentru Maica Domnului, pentru Sfinţi (Sfinţii Arhangheli şi îngeri, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinţii Prooroci, Apostoli, Ierarhi, Mucenici şi Muceniţe, Cuvioşi şi Cuvioase, Sfinţii doctori fără de arginţi, părinţii Maicii Domnului, Sfântul sau Sfinţii zilei şi Sfântul a cărui Liturghie se săvârşeşte: Ioan Gură de Aur sau Vasile cel Mare), pentru pomenirea conducerii bisericeşti şi a ţării, a ctitorilor, a armatei, a preotului liturghisitor şi pentru credincioşii care se pomenesc, vii şi adormiţi întru Domnul (conform pomelnicelor trimise de credincioşi). Acesta este motivul pentru care, în timpul Sfintei Liturghii, nu se mai fac pomeniri cu nume de credincioşi, ei fiind pomeniţi prin scoaterea de miride la Sfânta Proscomidie. Miridele se aşază pe Sfântul Disc: mirida pentru Maica Domnului în dreapta Agneţului (precum a stat la piciorul Crucii, pe Golgota), miridele pentru Sfinţi în stânga Agneţului, iar cele pentru credincioşii vii şi adormiţi întru Domnul sub ele. Cu alte cuvinte, alături de Hristos, Care Se jertfeşte, se află toţi cei mântuiţi şi toţi cei care vor să se mântuiască, aflându-se toţi, la Sfânta Liturghie, în comuniune de iubire cu Hristos, potrivit cuvintelor Sale: “Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii” (Ioan XVII; 24). Urmează acoperirea Darurilor cu steluţa şi cu acoperămintele, tămâierea şi binecuvântarea lor, fiecare act făcându-se prin rugăciuni specifice.
Pregătirea Darurilor la Proscomidie preînchipuie naşterea, copilăria, Pătimirile şi moartea Domnului: proscomidiarul reprezintă peştera din Betleem, în care S-a născut Pruncul Iisus; prescura din care s-a scos Agneţul o închipuie pe Maica Domnului; scoaterea Sfântului Agneţ – întruparea, naşterea Mântuitorului din Fecioara Maria; Discul înseamnă ieslea din peştera naşterii Domnului; steluţa – steaua care i-a călăuzit pe magii veniţi de la Răsărit; acoperămintele – scutecele în care a fost înfăşat Pruncul nou-născut; tămâierea – aducerea darurilor magilor: aur, smirnă şi tămâie; acoperirea Darurilor – viaţa ascunsă, necunoscută a lui Iisus înainte de Botez şi de începerea propovăduirii Sale în public, pe care nu ne-o relatează Sfintele Evanghelii.
Pe de altă parte, Proscomidia ne duce cu gândul şi la Pătimirile Domnului nostru: proscomidiarul reprezintă Golgota, locul în a avut loc răstignirea Mântuitorului; scoaterea Agneţului din prescură, tăierea crucişă şi împungerea cu copia semnifică Jertfa sângeroasă a Domnului, răstignirea şi toate Pătimirile suferite de El; acoperământul Discului – giulgiurile de înmormântare, acoperământul Potirului – mahrama Veronicăi (cu care Iisus Şi-a şters faţa pe drumul spre Golgota, imprimându-se pe ea chipul Său), acoperământul cel mare (Aerul) – piatra de la uşa mormântului; copia – suliţa cu care Iisus a fost împuns în coastă; potirul, în care se pune vin amestecat cu apă, închipuie paharul de la Cina cea de Taină, dar şi vasul cu fiere şi oţet cu care a fost “adăpat” Domnul pe Cruce; vinul şi apa – Sângele şi apa care au curs din coasta Domnului şi care au devenit Tainele de bază ale Bisericii: Botezul şi Împărtăşania; Discul – patul pe care a fost aşezat Trupul Domnului de către Iosif şi Nicodim, la coborârea de pe Cruce, înainte de a-L pune în mormânt, dar şi însuşi mormântul în care a fost aşezat Trupul Lui; tămâierea de la finalul Proscomidiei ne aduce aminte de aromatele cu care a fost îmbălsămat Trupul lui Iisus înainte de a fi înmormântat.
Prescurile şi vinul, care se aduc la Proscomidie îi reprezintă pe credincioşii Bisericii. Pâinea şi vinul, aduse de credincioşi pentru Liturghie, spune Sfântul Nicolae Cabasila, “care simbolizează Trupul şi Sângele Domnului, nu sunt aşezate de la început în Sfântul Altar pe Sfânta Masă, pentru Sfânta Jertfă, ci mai întâi sunt puse la proscomidiar şi închinate Domnului, ca daruri de cinste (aceasta fiind, de fapt, şi denumirea lor: “Cinstitele Daruri”). Oferim lui Dumnezeu pâine şi vin pentru că acestea constituie hrana exclusiv omenească, prin care se întreţine şi se manifestă viaţa noastră. De aceea, se şi crede că, atunci când aduce cineva hrana, este ca şi cum şi-ar oferi propria viaţă. Aşadar, de vreme ce prin Dumnezeieştile Taine, Dumnezeu ne dăruieşte viaţa veşnică, era firesc şi ca darul nostru să însemne, într-un mod concret, viaţă, pentru ca să nu fie nepotrivită jertfa noastră cu răspunsul lui Dumnezeu, ci să aibă ceva înrudit. De altfel, Domnul ne-a poruncit să-I aducem pâine şi vin, iar El să înapoieze darul ca Pâine cerească şi Potirul vieţii. A voit să-I oferim noi hrana vieţii trecătoare, iar Acela să ne dea înapoi viaţa veşnică, pentru ca, astfel, harul Lui să apară ca răsplată şi mila Lui nemăsurată, ca lucrare a dreptăţii”.
În concluzie, pâinea şi vinul întreţin viaţa omului. Boabele de grâu şi de struguri simbolizează unitatea sau legătura vie a tuturor credincioşilor, care formează Biserica, trupul tainic al Domnului (Efeseni V; 23). Prin urmare, prescurile şi vinul ne arată faptul că şi credincioşii iau parte, cu darul lor, la Jertfa Sfintei Liturghii. Aşezarea miridelor pe Sfântul Disc, în jurul Agneţului, închipuie Biserica luptătoare şi biruitoare (triumfătoare): viii şi adormiţii întru Domnul, credincioşii şi Sfinţii, în jurul Mântuitorului Iisus Hristos.
Doamne, dăruieşte-ne sănătate şi înţelepciune spre a cunoaşte, trăi şi mărturisi credinţa cea adevărată!
Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti. 2.“Catehism creştin ortodox”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1990, pp. 146-148. 3.“Catehism ortodox”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 85-86. 4. Sfântul Nicolae Cabasila, “Explicarea Sfintei Liturghii”, trad. din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2016, pp. 13-20. 5. Pr. Prof. Florian Nechita, “Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, tipărită cu binecuvântarea P.S. Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2006, pp.16-21.
Preot dr. Cristian Boloş
