More


    Oda rugăciune „Stabat Mater dolorosa” va umple sonor spațiul filarmonicii

    - Advertisement -

    În consonanță cu Postul Mare pe care îl parcurgem, unii mai evlavioși, alții mai puțini evlavioși, respectăm cu toții tradiția. Cum spuneam și cu altă ocazie tradiția face parte din cultura unui popor, a unei nații sau a unui cult pios. Pentru noi, creștinii, care populăm cvasiintegral aceste plaiuri, de la călugăr la laic, acest spațiu temporal are o semnificație aparte. Filarmonica Dinu Lipatti a ieșit în întâmpinarea simțurilor melomanilor sătmăreni și le oferă joi, 14 aprilie, de la ora 18,30, pe baza abonamentului cu nr. 37 sau a biletului procurat de la sediu, un „Concert pascal extraordinar”.

    Sub bagheta dirijorului Horvath Gabor și în interpretarea solistelor Operei Maghiare din Cluj, Yolanda Covacinschi (soprană) și Veress Orsolyo (alto), după „Concerto grosso” al lui Georg Friedrich Händel, vom evalua înălțimea troparului (priceasnă pentru ortodocși) compus de Giovanni Battista Pergolesi „Stabat Mater dolorosa” în străvechea limbă latină. Pentru cei ca mine pentru care latina are foarte multe necunoscute redau mai jos traducerea în limba română a cântării liturgice „Stătea Maica-ndurerată”.

    Stătea Maica-ndurerată,
    lângă cruce-nlăcrimată,
    pe când Fiul suferea.

    Inima-i adânc rănită,
    sfâşiată, chinuită,
    o pătrunse sabia.

    Vai, ce tristă şi mâhnită
    fu acea Neprihănită,
    Născătoarea lui Cristos!

    Maică sfântă, ce mâhnire
    când vedeai în chinuire
    pe-al tău Fiu prea glorios.

    Cine nu ar plânge oare
    când pe Sfânta Născătoare
    ar vedea-o-n chinul greu?

    Să nu simţi compătimire
    lângă Maica-n grea mâhnire
    suferind cu Fiul său?

    Pentru-a’ lumii mari păcate,
    Fiul ei e dat la moarte
    şi sub bice sfâşiat.

    Vede-n chinuri cum se frânge,
    cum îşi varsă al său sânge,
    până sufletul şi-a dat.

    Mamă plină de iubire,
    dă-mi şi mie-a ta simţire,
    cu-al tău chin să plâng şi eu.

    Inima-mi în veci să ardă
    de iubirea cea mai caldă
    către Omul-Dumnezeu.

    Mamă, tu mă-nvredniceşte,
    rănile-mi întipăreşte
    ale Celui Răstignit.

    Eu l-am osândit la moarte
    şi de chinuri să n-am parte,
    când pe cruce-l văd rănit?

    Vreau să plâng şi eu cu tine,
    cât trăiesc să fie-n mine
    Răstignitul, cu-al său chin.

    Sufletu-mi te însoţeşte
    şi cu tine el doreşte
    să împartă-al tău suspin.

    Tu, Fecioară-ntre fecioare,
    mă primeşte-ndurătoare,
    să plâng chinul tău nespus.

    Mamă, dă-mi izvor de lacrimi,
    ca să plâng aceste patimi,
    răni şi moarte-a lui Isus.

    Rănile-I să mă rănească,
    sângele-I să mă-ncălzească,
    crucea Lui să o sărut.

    Iar când moartea stă la pândă,
    Maică, scapă-mă de-osândă,
    nu lăsa să fiu pierdut.

    Doamne,-n ceasul agoniei,
    dă-mi prin rugile Mariei
    laurii victoriei.

    Iar când trupu-mi va fi rece,
    fă ca sufletu-mi să plece
    spre cereasca glorie.

    Amin.

     

    Gábor Horváth

    S-a născut la Budapesta în 1975. În copilăria sa a fost membru al Corului de Copii al Radioului Ungar și membru al Corului Copiilor din Opera de Stat Maghiară din Budapesta. A câștigat premiul II și premiul pentru public la cea de-a 10-a ediție a Concursului Internațional de dirijat „János Ferencsik” organizat de Televiziunea Maghiară. Din 2010 este director artistic și dirijor șef al Orchestrei Simfonice Gödöllő și dirijor asistent al Filarmonicii Zugló. A susținut cursuri de dirijat coral pentru studenții Erasmus din Uppsala, Suedia și Csíkszereda.

    Din octombrie 2012 este președinte al Comitetului de orchestră al Asociației corurilor, orchestrelor și ansamblurilor folclorice din Ungaria (KÓTA). A fost invitat să dirijeze orchestrele simfonice din Szombathely, Győr, Szeged, Miskolc, Eger, Debrecen, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Košice, precum și Orchestra Simfonică Danubia, Orchestra Simfonică Radio Maghiară, Orchestra Simfonică MÁV, Orchestra de Cameră Solti și Orchestra de Cameră din Csik.

    În prezent este dirijor permanent al Orchestrei Filarmonicii de Stat din Sibiu.

     

    Giovanni Battista Pergolesi

    În cei doar 26 de ani pe care i-a trăit (1710 – 1736) compozitorul italian a fost descendent al unei familii din Pergola, un orășel din provincia Marche, de la care și-a luat și numele.

    Primele noțiuni de muzică le primește de la un preot din localitatea natală,  Jesi, apoi își continuă educația la școala capelei comunale cu maestrul Mondini. Dovedind un talent natural, cu ajutorul financiar al marchizului Cardolo Maria Pianetti, Pergolesi se înscrie în 1727 la Conservatorul din Napoli, unde ia lecții de vioară cu maestrul De Matteis și de contrapunct cu Francesco Durante.

    În timpul studiilor, compune “La fenice sul rogo”, oratoriu în două părți, o messă în Re Major și opera “Salustia”, cu care își face debutul la teatrul “San Bartolomeo” din Napoli. După absolvirea Conservatoriului, este angajat ca Maestro di Capella de către prințul Stigliano Colonna, unul din electorii municipalității napolitane. Compune prima sa operă bufă, intitulată “Lo frate ‘nnamurato” (“Călugărul îndrăgostit”), gen în care Pergolesi este considerat până în zilele noastre ca unul din cei mai importanți compozitori. În 1733 se reprezintă la teatrul “San Bartolomeo” opera “Il prigioner superbo”, cu un intermezzo intitulat “La serva padrona”, cu care înregistrează un adevărat triumf. Urmează, cu același succes, opera “Adriano in Siria”, apoi ultima sa operă bufă, “Il Flaminio”, reprezentată în 1735 la “Teatro Nuovo” din Napoli.

    Îmbolnăvindu-se de tuberculoză, se retrage la mănăstirea capucinilor din Pozzuoli, unde compune capodopera “Stabat Mater” (pentru soprană, contralto, instrumente de coarde și basso continuo). Un an mai târziu, pe 17 martie, se stinge.

    Igor Stravinsky s-a inspirat din unele lucrări ale lui Pergolesi în realizarea muzicii de balet “Pulcinella”, compusă în 1919.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img