„Roma este capitala lumii! În acest loc se leagă întreaga istorie a lumii, iar eu consider că m-am născut a doua oară, că am înviat cu adevărat, în ziua în care am pus piciorul la Roma. Frumusetile ei m-au ridicat puțin câte puțin la înălțimea lor” scria Johann Wolfgang von Goethe în jurnalul personal dedicat celebrei Călătorii în Italia, la vârsta de 37 de ani (1786). Chiar înainte de a o vedea cu proprii ochi și de a rămâne aici aproape un an, filosoful german exprima față de Roma sentimentul de apartenență la acest loc, la trecutul pe care îl conservă și reprezintă de fapt.
„Nu vă temeți!”
Dacă pentru Goethe, Roma este un «tot „incredibil”, „inefabil”, „splendid”, „incomparabil” și aici vremea este „frumoasă dincolo de cuvinte”», poate el a reușit să exprime ce simte un pelerin ajuns aici, după câțiva ani în care lumea a respirat diferit. Sau cel puțin așa i se pare când realizează că nu a pășit pe sanpietrini (pavimentul antic din vremea romanilor) de mai bine de doi ani, marcați de pandemie. Însăși ideea de a ajunge la Roma, chiar dacă pentru câteva ore, naște cu sine ieșirea dintr-o viață cotidiană în care incertitudinea însoțește rutina sau frica e mai puternică decât pacea. Căci tocmai frica este „unul dintre inamicii cei mai urâți din viața noastră” (rugăciunea Îngerul Domnului, 21 iunie 2020), spune omul acela în alb venit „de la capătul lumii” și devenit Succesor al lui Petru, reiterând cu blândețe cuvintele celui Înviat: „Nu vă temeți!”.
Ecoul acestor cuvinte ce caracterizează perioada pascală în care ne aflăm a întâlnit la unison îndemnul aceluiași Papa Francisc adresat pelerinilor aflați în piața Sf. Petru pe 4 mai 2022.
Sosiți din toate părțile lumii, pelerinii au aclamat cu bucurie „Viva il Papa” chiar la începutul acestei audiențe, atunci când a sosit în piață, în papa mobil.
Link Audiență generală https://youtube.com/shorts/RHOwi69o5YM?feature=share
Cel de-al 266-lea Succesor al lui Petru i-a salutat pe toți cei ajunși în Vatican cu blândețea și zâmbetul unui bunic care, deși resimte anumite dureri, ajunge la întâlnirea cu cei veniți să îl salute, cerându-și la final scuze că îi va saluta de pe scaun. În după-amiaza aceleași zile, Papa Francisc a avut o intervenție ușoară la genunchi, menită să remedieze această problemă.
„Cari fratelli e sorelle, buon giorno!” („Dragi frați și surori, bună ziua!”)
Salutul de consuetudine al Papei Francisc, pe esplanada celei mai mari biserici din lume (15 mii de m2), a deschis audiența generală dedicată vârstei a treia, vorbind nu doar despre proclamarea sau rezistența credinței, ci și onoarea acesteia. Credința, consideră Sanctitatea Sa, „este deseori aflată sub presiunea, chiar violența, culturii dominatorilor, care caută să o înjosească tratând-o ca pe o descoperire arheologică, sau veche superstiție, o încăpățânare anacronică și așa mai departe”.
În acest sens, în centrul discursului ținut de Sfântul Părinte s-a aflat personajul biblic Eleazar, de 90 de ani, care a trăit în vremea persecuției lui Antioh Epifan, întâlnit în fragmentul Vechiului Testament care narează episodul evreilor constrânși să mănânce prin decretul unui rege din carnea sacrificată a dolilor, propunându-i bătrânului Eleazar să se prefacă. Acest episod biblic reușește să aducă prezentă în discursul Papei tema ipocriziei, „inclusiv cea clericală”, adaugă, un subiect atins deseori de Pontif.
Dincolo de „credința mascată”, precum gnosticii din timpul lui Isus, este necesar să restituim credinței onoarea, subliniază Papa Francisc, vorbind totodată despre tentațiile gnostice ca erezii sau deviații religioase: „o tentație care rămâne mereu actuală. În multe sensuri, există tendința în societatea și cultura noastră ca practicarea credinței să fie supusă unei reprezentări negative, uneori sub formă de ironie culturală sau chiar marginalizare ocultă”.
„Tocmai bătrânețea – continuă Papa – apare ca un loc decisiv, de neînlocuit, al mărturiei”, auto-ironic subliniind că „poate ne privește tocmai pe noi – cei vârstnici – să redăm credinței onoarea ei, să o facem coerentă, până la sfârșit” precum e mărturia lui Eleazar, asigurând că „practicarea credinței nu este un semn al slăbiciunii omului, ci tocmai forța sa”.
Amintindu-și de un frumos film postbelic Copiii ne privesc (I bambini ci guardano, Vittorio de Sica, 1943), Papa Francisc îi îndeamnă pe „frații și surorile mai mari”, ca să nu spună bătrâni să privească la cei tineri, pe care îi au alături. Căci, „tinerii se uită la noi și consecvența noastră le poate deschide un drum frumos spre viață. În schimb, orice ipocrizie va face atât de mult rău. Să ne rugăm unii pentru alții. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi toți!” (https://www.vatican.va/content/francesco/it/events/event.dir.html/content/vaticanevents/it/2022/5/4/udienzagenerale.html).
Binecuvântarea apostolică
Audiența generală s-a încheiat cu salutul în diferite limbi adresat de Sfântul Părinte pelerinilor, recitarea împreună a rugăciunii Pater Noter („Tatăl nostru”) și binecuvântarea apostolică pe care o împarte întregii lumi în spirit de credință, prin intermediul diferitelor mijloace mass-media. Așadar și cititorilor Gazetei de Nord-Vest, adică dumneavoastră!
Link Binecuvântare Apostolică: https://youtube.com/shorts/FA-6Ddk9kAo?feature=share
Această audiență generală poate fi urmărită în direct în fiecare zi de miercuri, de la ora 10.00 RO, pe canalul Youtube „Vatican News” sau pe diferite posturi TV care o preiau asigurând traducerea, precum: Maria TV sau Angelus TV, prezente în grila de programe.
Gânduri bune la întors acasă
Romanii spuneau că „Mille viae ducunt homines per saecula Roma” [trad. „O mie de drumuri vor duce întotdeauna oamenii la Roma”], unde pot fi vizitate atât de multe alte obiective turistice necuprinse aici, însă cu certitutine există unul care conduce pașii fiecărui pelerin ajuns la Roma spre esențial. Căci Roma nu e un loc, e acel loc din care simțim că facem cu toții puțin parte. Cu brațele materne larg deschise, asemeni colonadei lui Bernini din Vatican, Roma te așteaptă, azi, peste o lună, anul viitor sau cel puțin o dată în viață!
Dr. Mihaela CABA
