Țara Oașului este unul dintre acele meleaguri minunate care par a fi fost create anume de Dumnezeu pentru a strânge tot ce e mai frumos pe lume. Despre acest lucru s-a convins și I. Velcea, cel care făcea o descriere minunată a acestor meleaguri de poveste într-un ghid de călătorie apărut la editura Academiei R.P.R în 1964.

“Țara Oașului, sculptată în cadrul munților cu același nume, munți care se încadrează în grupa nordică a Carpaților Orientali, este una din multele “țări’ mici, din “țara cea mare’, cum spune cronicarul; este inima fierbinte a Munților Oaș, încărcată de belșug pe sol și în subsol și plină de istorie.
Arhivele geologice și paleontologice ale acestor munți aduc mărturii vechi și probe abundente scrise în interiorul pietrei de prefacerile prin care au trecut, de cînd au luat naștere și pînă în prezent. Cuvertura de formații eruptive neogene din care sînt constituiți munții ramei depresionare amintește măreția fenomenelor de altădată, cînd produsele fierbinți ale adîncurilor pămîntului au ajuns la suprafață. Formele de relief rezultate, în chipul unor clăi de fîn uriașe, au pante domoale, îmbrăcate în mantia codrilor seculari, dezvăluie pretutindeni un farmec inedit.
În prag de primăvară nu știi ce să admiri mai mult, izbucnirea verdelui viu al înălțimilor care se îneacă în ceața depărtărilor, sau unduirile ritmice ale rîurilor care se concentrează în aria depresiunii. De pe Vîrful Pietroasa Oașului, cu silueta masivă, impunătoare, care se ridică pînă la 1200 metri, poți surprinde cu privirea larga panoramă a depresiunii, în care se deapănă o efervescență de culori, într-un torent de lumină, diafană, conturînd îngemănarea revelatoare dintre munte și depresiune. Vatra depresiunii nu s-ar putea spune că este prea extinsă, ea se întinde doar pe o suprafață “de 614 kilometri pătrați”, apărînd ca un cîmp ușor vălurit, în chip de amfiteatru roman, la altitudinea medie de 210 metri, dar adîncă încrustare în masa muntoasă, dispoziția reliefului și așezarea ei, reproduc cu destulă fidelitate înfățisarea unei cetăți bine ferecată în toate părțile.
Către marginile depresiunii, din loc în loc, apar forme de relief conice, în chipul unor măguri, cum sînt Belavara, Gruiul, Tufei, Măgurița și altele, de pe care se poate privi peisajul pestriț al întinderilor: petece de păduri alternînd cu livezi, terenuri agricole și așezări omenești. Din loc în loc se insinuează în masa montană adînci golfuri depresionare, cu clima blîndă, cum este bunăoară, cel în care se află localitatea Cămărzana vestită prin pitorescul său și arta populară. Fiecare colț de depresiune, fiecare vale are farmecul ei, deschizînd locuri noi de interes turistic.
Arhitectura naturală a Țării Oașului, cu elemente străvechi de cultură materială provenite din săpăturile arheologice, noile edificii publice din anii construcției socialiste, toate te rețin îndelung. Aici adevărul istoric se întîlnește cu legenda, poezia cu folclorul, vestigiile trecutului cu arta contemporană. Bogăția etnografică, atractivă și originală a creației populare este pusă în evidență de muzeul din orașul cu act de naștere recent – Negrești-Oaș – unde peste o mie cinci sute de exponate prezintă indeletnicirile tradiționale ca olăritul, prelucrarea lemnului, cusăturile, țesăturile populare și altele încă. Pentru calitatea exponatelor, creatorii de pe aceste meleaguri au căpătat multe distincții în ultimii ani.
Oriunde-ți rotești privirea, pecetea noului vibrează cu putere; unele rîuri și-au schimbat albia prin regularizare, iar lacul de acumulare de la Călinești, realizare a zilelor noastre, adună necontenit belșugul de ape ale rîului Tur. Și-a făcut loc și urbanismul în Țara Oașului, înlocuind ruralismul cu nuanța sa arhaică. Moștenirea tradițiilor valoroase din trecut își găsește loc de cinste printre formele de exprimare ale prezentului.
Dacă de la localitatea Certeze mai departe, cu circa 10 km, escaladezi muntele spre Țara Maramureșului, ajungi la locul unde este amplasat hanul turistic “Sîmbra Oilor”, aproximativ pe cumpăna apelor. Cabana Sălătruc (lîngă Huta-Certeze) ca și Cabana Vrăticel cu restaurant (lîngă Negrești-Oaș), sînt baze turistice importante care înlesnesc cunoașterea regiunii.
De la “Sîmbra Oilor”, de pe culme, împrejurimile îți apar rînduite ca într-un tablou superb, stecurîndu-ți în suflet un sentiment de deosebită satisfacție, rar întîlnit. Ceea ce este însă specific Oașului sînt obiceiurile întîlnite numai aici. Portul deosebit de pitoresc sau dansul și “țîpuriturile’, stîrnesc admirația celor ce poposesc în zile de sărbătoare la horele din Bixad, Negrești-Oaș, Certeze, Moișeni, Cămărzana precum și din multe alte localități. Satele pitorești răsfirate pe coline, cu case și acareturi din bîrne de lemn, unele cu acoperișuri înalte învelite cu paie, pot fi considerate muzee în aer liber. La Bixad obiectivele turistice principale sînt: stațiunea balneoclimaterică (ape carbogazoase) și mănăstirea Bixad (din 1682), un element de atracție fiind și portul oșenesc. Se mai poate admira rezervația de stejari de 1000 ani “Dumbrava’, o rămășiță a codrului de odinioară. Localitatea Vama este vestită pentru ceramica populară artistică, muzeul sătesc și portul oșenesc. În apropiere este stațiunea balneoclimaterică Valea Măriei. Primavăra, cînd oile sînt urcate la munte pentru pășunat, se țin nedeile populare, numite Sîmbra Oilor, ca cea de la Huta-Certeze. Ele constituie un bun prilej de a admira serbările populare și frumusețea costumelor oșe-nești. Fără să folosim superlative, putem afirma, pe drept cuvînt, că Țara Oașului este în orice anotimp frumoasă și primitoare. Primăverile aici sînt mai răcoroase, dar cu podoaba florilor ca de basm, în schimb toamnele se prelungesc mult, constituind anotimpul cel mai plăcut, cu tihna lui romantică și zestrea fructelor din livezi. An de an tot mai mulți turiști, din țară și de peste hotare sînt atrași de plaiurile încîntătoare, de lumea harnică și ospitalieră a Țării Oașului.”

Nicolae Ghisan

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here