VERTICALI  PENTRU  ROMÂNIA: GLASUL OAMENILOR DIN ... ȘI  DE  LÂNGĂ NOI

Dintotdeauna mi-am căutat sensul ontologic în viață. În valurile propriei existențe, Dumnezeu m-a purtat în brațe, atât în clipe liniștite dar și în zile grele, în care nici eu nu mai vedeam prin mine căi de scăpare. Dar EL a crezut, m-a ocrotit și m-a salvat...îi mulțumesc mult! Nu-i așa că se cuvine, ca în fața unei atât de mari IUBIRI dumnezeiești, să răspund tot prin iubire ... față de aproapele? E drept, gesturile mele de iubire, mult mai mici și slabe, nu pot egala nici pe departe Marea Dragoste a Lui Dumnezeu pentru mine. Cu toate acestea, El Dumnezeu lucrează prin oameni, pentru oameni ... și nu dorește să facă nimic pentru noi, fără de noi; așa că mi-am propus ca începând cu acest editorial să nu vorbesc numai eu, ci împreună cu dumneavoastră iubiți cititori. Vă invit să scriem împreună în cronica istoriei, cuvinte și fapte mici, neștiute sau nebăgate în seamă de lumea largă, dar importante în economia omenirii, a noastră. Gest de dragoste către Dumnezeu al copiilor de la Lucăceni Mai dăm importanță gesturilor mici de iubire față de locașurile sfinte creștine din lumea întreagă? Ne mai plecăm capetele făcându-ne Sfânta Cruce și spunând o scurtă rugăciune ”Doamne ajută-mă” atunci când trecem pe lângă o Biserică, sau o Cruce? Azi, în Duminica ”Pescuirii Minunate” un grup de copii, împreună cu Doamna lor, au adus flori la Troița din fața Școlii Gimnaziale din Lucăceni, județul Satu Mare. Un gest mic și neînsemnat, dar făcut cu multă credință și iubire de copiii din cadrul Asociației ”Urmașii lui Lucaciu” din localitate, însoțiți de doamna Mirela Horgoș, care au vrut să - i spună LA MULȚI ANI lui Isus de pe Troița de lemn, care împlinește cinci ani de la sfințire. A fost și părintele paroh acolo ... și după Sfânta Liturghie duminicală, așa cum e frumos să se petreacă, s-au rugat, au cântat și bucurat împreună de Ziua Domnului ... și-a EI ... a Troiței frumoase care de cinci ani păzește și Binecuvântează comunitatea oamenilor din Lucăceni, spre a lor fericire și viață.   Singurătatea CUVINTELOR rar rostite   ”Stimate domnule Valeriu Ioan, onorabilă redacție Permiteți-mi ca să mă prezint, pentru că, consider că autodescrierea constă printre altele pe lângă o enumerare plictisitoare de date personale și o anumită scurtă autoevaluare - evaluare  pornită din criticismul înnăscut al fiecăruia. Astfel, stau și privesc înapoi, realizând banalitatea vieții umane, (vorbesc în nume propriu, rog ca nimeni să nu ia asupra sa această remarcă), încercând să fiu cât de cât la obiect și să fac o succintă descriere a vieții mele obișnuite. Mă numesc Mangu Melania - unic  copil al lui Mangu Zoltan Carol și Mangu Emilia Rodica, am văzut lumina zilei într-o zi de 13 vineri  din frumoasa lună mai al anului șarpelui de foc ( conform zodiacului chinezesc)  1977, în Orașul Carei. Am fost ”șoim al patriei” conform cerințelor din acea vreme, apoi pionier cu cravata roșie ”în vânt” urmând clasele I- VI din cadrul Școlii Generale nr. 1  și clasele VII-VIII din cadrul Școlii Generale nr. 2   ,actuala Școala Gimnazială ”Vasile Lucaciu” , din Orașul Carei ( pe acea vreme încă nu era municipiu). Am absolvit  Liceul Teoretic Carei cu diplomă de bacalaureat ( sesiunea iunie 1995). În primăvara acelui an ( aprilie) mult iubitul meu tată  a plecat spre ceruri lasându-ne mamei și mie inima îndurerată. Sunt absolventă a Universității Creștine ”Dimitrie Cantemir” din București – Facultatea de Drept Cluj – Napoca, licențiată în științe juridice specializarea Drept sesiunea Iulie 2003. Actuala profesie este cea de consilier juridic. Cu soțul meu  Vaju Zsolt Gyorgy ne-am căsătorit într-o toridă zi de iulie 2019 ( 24.07.2010) soarta despărțindu-ne, urcând și el la ceruri tot într-o toridă zi de vară ( 10.06.2019). În ziua de 11 august  a anului 2015 – cea mai fericită zi din viața mea, am devenit mamă , dând naștere unui băiețel pe nume Vaju Matei Adam. La data prezentei acesta are 7 anișori și reprezintă centrul universului meu. Din copilărie mi-au plăcut poeziile și când am simțit imboldul, am încercat să pun pe hârtie sentimente, gânduri, surâsuri și temeri ce incontrolabil au luat forma unor poezii, trimițându-vă două dintre ele, pe care vă rog cu respect, să le publicați. Cu respect, Mangu Melania   Tomnatice gânduri Încet, încet toamna a ajuns În sufletu-mi de nepătruns, Și nici măcar nu am văzut Când prima frunză a căzut, Atât de demult, Atât de demult. Mi-aduc aminte, cum eram Noi doi, demult, Pe când iubeam Atât de mult, Atât de mult. Ne bântuie Vise-ngrabă părăsite De demult, Și nu credeam C-o să ne pese Tot mai mult, Tot mai mult. O rază de soare Încearcă-n depărtare Să țină iluzia De nou început; Cât mai mult, Cât mai mult. Speranța născută Din lumina ce-nconjoară O floare lăsată În mijloc de neant! O rază de soare Ce vrei să reînvie Al vieții - nțeles – Cât de mult. Cât de mult?

(Pictură în acuarelă realizată de artista plastică Sara Maria Potra, 13 ani, din clasa a 8-a B de la Școala Gimnazială ”Mircea Eliade” din Satu Mare, laureată la multe concursuri de desen la nivel local, național și internațional)

Gânduri de plumb Gânduri de plumb Greoi se lasă Pe o subțire ață, Legănându-se–n neștire În al sufletului abis. E ceva de nedescris! Ce simți e o nebunie, Când gânduri de plumb Se leagănă-n neștire, O dată sus, o dată jos, Iar tu totuși prietenos Le trimiți un slab surâs, Atât de larg pe cât de greu; E greu sufletului tău Să suporte-n veșnicie Gânduri de plumb Legănându-se-n neștire Pe o ață subțire.

(Desen realizat de artista plastică Sara Maria Potra, 13 ani, din clasa a 8-a B de la Școala Gimnazială ”Mircea Eliade” din Satu Mare, laureată la multe concursuri de desen la nivel local, național și internațional)

  Ne aflăm la început de săptămână ... și ca la începutul lumii, Dumnezeu se bucură când când la lăsarea serii, ne vede alături unii de alții, înconjurându-ne cu iubire și atenție. Și așa cum după Moarte vine Viața ... așa cum dincolo de suferința Crucii stă Învierea, să credem în Domnul, dincolo de ce ar încearca alții să ne spună. Și să nu uităm să fim buni!