More


    Anul Nou

    - Advertisement -

    Ziua de 1 ianuarie are o triplă semnificaţie pentru creştini: prăznuirea tăierii împrejur a Domnului Iisus Hristos, sărbătorirea Sfântului Vasile cel Mare şi începutul noului an calendaristic.
    1. “Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca II; 21).
    Tăierea împrejur sau circumciziunea (care constă în tăierea prepuţului copiilor de parte bărbătească în a opta zi de la naştere) este un ritual religios la evrei, legiferat de Moise, care se săvârşeşte de către preoţi, sămbăta, în amintirea scoaterii lor din robia Egiptului. Acest obicei constituie un semn al Legământului făcut de Dumnezeu cu Avraam, simbolizând legătura dintre Dumnezeu şi poporul ales, care avea să fie înfiat de către El. Tăierea împrejur se identifică cu Botezul, care asimilează pe credincios “tăierii împrejur a lui Hristos”, operând în cel botezat “dezbrăcarea cu totul de trupul cărnii” (Coloseni II; 11-12), pentru a-l face să trăiască pe viitor cu Hristos. “Baia Botezului este începutul şi temelia vieţii în Hristos”, scria Nicolae Cabasila. Hristos Se sălăşluieşte în noi la Botez, alungă păcatul strămoşesc şi celelalte păcate personale şi se vădeşte în noi pe măsură ce împlinim poruncile Sale. Putem vorbi şi despre o tăiere împrejur duhovnicească, a inimii noastre, în baza căreia nouă ne revine datoria de a ne curăţi de tot ceea ce ne împiedică să trăim cu Dumnezeu, adică de a şterge petele păcatului, care ne înstrăinează de Părintele Ceresc.
    În această zi, Fiul lui Dumnezeu întrupat primeşte numele “Iisus”, care se tâlcuieşte “Dumnezeu mântuieşte”. El a venit în lume pentru mântuirea neamului omenesc din robia păcatului, a diavolului şi a morţii, aducând împăcarea dintre om şi Dumnezeu şi redându-i omului posibilitatea de a dobândi Raiul prin conlucrarea sa cu harul dumnezeiesc, care se revarsă gratuit asupra lui.
    2. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 la Cezareea Capadociei, dintr-o familie evlavioasă. El era unul din cei zece fraţi, dintre care trei vor fi episcopi şi cinci vor fi monahi. Din cadrul familiei, şase membri vor deveni Sfinţi. Mama sa, Emilia, şi bunica sa, Macrina cea Bătrână, i-au oferit de mic o creştere creştină aleasă. Şi-a făcut mai întâi educaţia în familie cu tatăl său, retorul Vasile, a studiat apoi la Cezareea Capadociei, la Constantinopol şi la Atena, unde îl avea coleg şi prieten devotat pe Sfântul Grigorie de Nazianz. Cei doi prieteni cunoşteau la Atena doar două drumuri: drumul Bisericii, pentru a asculta pe interpreţii Legii lui Dumnezeu şi drumul şcolii, pentru a asculta lecţiile profesorilor. Pe la 355 s-a întors la Cezareea, unde a profesat un timp retorica.
    A primit Botezul, a renunţat la lume şi a intrat în monahism, împărţindu-şi averea săracilor. Pentru a se instrui în viaţa ascetică, a călătorit în Siria, Egipt şi Mesopotamia. La întoarcere, se retrage în Pont, pe malul râului Iris, unde întemeiază o mănăstire, în care organizează viaţa monahală cu regim chinovial (de obşte, comun). Aici se retrase pentru un timp şi prietenul său, Sfântul Grigorie. În această perioadă, Sfântul Vasile scrie “Regulile vieţii monahale: mari şi mici”, care se păstrează până azi în mănăstirile ortodoxe. Adânc cunoscător al firii omeneşti, el a acordat o importanţă deosebită vieţii trăită în rugăciune şi muncă, arătând că numai îmbinarea armonioasă a acestora poate asigura echilibrul dintre suflet şi trup şi înaintarea pe calea desăvârşirii. În singurătatea pustiei, cei doi prieteni au alcătuit o culegere de texte despre frumuseţea vieţii spirituale, cu titlul “Filocalia”. În 364 a fost hirotonit preot, iar în 370 a fost ales episcop la Cezareea Capadociei, unde a păstorit cu mare autoritate nouă ani, până la moartea sa (1 ianuarie 379).
    Sfântul Vasile e una dintre cele mai mari figuri ale creştinătăţii, fiind nu numai un mare învăţat şi un aspru ascet, ci şi un vrednic episcop şi un mare filantrop. În Cezareea, el a înfiinţat instituţii de asistenţă socială ca: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor decăzute, şcoli tehnice şi spitale, chiar şi pentru leproşi (leprozerii). Toate aceste aşezăminte sunt cunoscute sub numele generic de “Vasiliada”. După moarte, Sfântul Vasile a primit supranumele de “cel Mare”. Opera pe care ne-a lăsat-o dovedeşte vasta sa cultură teologică, enciclopedică şi spiritul său atotcuprinzător. A scris lucrări dogmatice, ascetice, exegetice, cuvântări, precum şi “Liturghia” care îi poartă numele.
    3. Ziua de Anul Nou este o zi care marchează un sfârşit, dar şi un început. Este o zi în care toate amintirile neplăcute trebuie lăsate în urmă, întrucât începe o nouă etapă din viaţa noastră, un an nou, care trebuie să se caracterizeze printr-o gândire pozitivă, printr-o încredere deplină în Dumnezeu, prin speranţă. Este o zi în care ne gândim mai profund când, cum şi cui am greşit, cerându-ne iertare şi împăcându-ne, iertându-i pe cei care ne-au greşit. Este o zi în care reflectăm la trecut, gândindu-ne la faptul că trăim în prezent şi că ne îndreptăm spre viitor, încercând să nu mai repetăm greşelile trecutului. Este o zi în care ne bucurăm pentru cei care s-au născut şi au fost botezaţi, devenind mădulare ale Bisericii, pentru cei care au pornit pe drumul vieţii prin Taina Cununiei, dar şi o zi în care ne întristăm gândindu-ne la cei care ne-au părăsit prin moarte; totuşi, în privinţa acelora ne mângâiem, ştiind că prin moarte au pătruns în fericirea Raiului, trecând dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă (precum afirma părintele Dumitru Stăniloae), din Biserica luptătoare de pe pământ în Biserica triumfătoare din cer.
    Este o zi de bilanţ; o zi în care vedem ce şi cât am realizat, o zi în care vedem cât am progresat, o zi în care vedem ce şi cât am pierdut, o zi în care realizăm ce fapte bune am săvârşit, dar şi ce păcate am comis, propunându-ne să înlocuim răul cu binele. Este o zi în care analizăm dacă planurile noastre au fost duse la îndeplinire şi ce mai avem de făcut. Este o zi în care ne gândim la sufletul nostru, la modul în care am stat aproape de familie, de Dumnezeu, de Biserică, de semeni, o zi în care ne propunem să fim mai buni, mai umani, mai înţelegători, mai toleranţi, mai iertători, mai iubitori. Este o zi în care ne întrebăm fiecare: “Am trăit cu adevărat dragostea şi am spus cu sinceritate <<te iubesc>> celui de lângă mine (mamă, tată, soţ, soţie, fiu, fiică, prieten, prietenă)? Oare i-am sărutat cu duioşie pe cei dragi ai mei la ieşirea din casă şi la întoarcerea mea acasă, bucurându-mă de revedere?” Este o zi în care trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, o zi în care trebuie să le fim recunoscători celor care ne-au ajutat în toate demersurile noastre şi ne-au înconjurat cu dragoste şi răbdare, insuflându-ne speranţă.
    Ziua de Anul Nou este o zi a recunoştinţei.
    LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI !!!

     



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare