More


    CHRISTUS VINCIT, CHRISTUS REGNAT, CHRISTUS IMPERAT! AȘTEPTAREA …

    - Advertisement -

    Ne aflăm în perioada cea mai așteptată din an, a sărbătorilor de iarnă care bat la ușa sufletelor noastre, găsindu-le… așa cum sunt ele. Le interpelează ideea așteptării, într-o lume în care totul pare să se deruleze extrem rapid. Parcă doar ieri trăiam Crăciunul anului trecut bucurându-ne din nou de întâlnirile cu cei dragi și lăsând în urmă grija unei pandemii. Parcă doar ieri ne pregăteam de colind pe ulițele din satul bunicii, unde zăpada, mirosul de ceai cald sau clinchetele de copii făceau din acele friguroase zile un derdeluș al bucuriei.

    Era un vis?

     

                  „Această perioadă de așteptare face prezentul mai valoros”

              Cele mai frumoase amintiri de Crăciun sunt legate de familie, spunea Papa Benedict al XVI-lea în luna noiembrie 2009 vorbind despre perioada Adventului sau a Postului Nașterii Domnului, în care ne aflăm. O putem spune și noi, cu siguranță.

    „Există însă două moduri de a ne aminti – sublinia Pontiful Emerit – primul, asemeni unei carapace, când ne întoarcem în trecut pentru a scăpa de realitate; apoi, sunt în schimb amintiri care ne ajută să îndrăznim în prezent, să luăm decizii mari. Memoria funcționează în creștinism astfel: ne amintim de Lumină pentru a putea trece prin întuneric” … iar despre întuneric nu e cazul să vorbim prea mult, după un an (2022) în care istoria umanității a stins din nou lumina păcii, dând frâu liber violenței, armelor sau incertitudinii. Cu toate acestea „dacă timpul nu este umplut de un prezent dotat de sens, așteptarea riscă să devină insuportabilă” (Papa Benedict al XVI-lea).

                 Sensul Crăciunului

          „Noaptea se aprinde o lumină. Apare un înger, Slava Domnului îi învăluie pe păstori și, în sfârșit, vine anunțul așteptat de secole:

    «Astăzi s-a născut pentru voi un Mântuitor, care este Christos Domnul» (Lc 2, 11).

    Totuși, ceea ce adaugă îngerul este surprinzător. El le arată păstorilor cum să-L găsească pe Dumnezeu, care a venit pe pământ:

    «Acesta va fi un semn pentru voi: veți găsi un prunc înfășat și culcat într-o iesle» (v. 12).

              Iată semnul – un copil.

    Aceasta e tot: un copil în sărăcia cruntă a unei iesle. Nu mai există lumini, strălucire, coruri de îngeri.

    Doar un copil. Nimic altceva”– spunea Papa Francisc în Ajunul Crăciunului trecut, în Bazilica „Sf. Petru” din Vatican, invitându-ne încă o dată să ne lăsăm interpelați:

    „Iar noi – să ne întrebăm – știm să primim această Cale a lui Dumnezeu? Este provocarea  Crăciunului: Dumnezeu se descoperă, dar oamenii nu-L înțeleg. El se face mic în ochii lumii și noi continuăm să căutăm măreția lumii, poate chiar în numele Lui. Dumnezeu se coboară și noi vrem să urcăm pe piedestal. Cel Prea Înalt indică smerenie, noi ne prefacem să ne arătăm smeriți. Dumnezeu merge în căutarea păstorilor, a celor nevăzuți; noi căutăm vizibilitate, vrem să fim văzuți.

    Isus s-a născut pentru a sluji și noi ne petrecem anii urmărind succesul. Dumnezeu nu caută putere, El cere tandrețe și micime interioară.” [https://www.vatican.va/content/francesco/it/homilies/2021/documents/20211224-omelia-natale.html]

               Elementele care ne ajută să înțelegem mai bine sensul acestei perioade

            „Bradul și ieslea sunt două semne care continuă să fascineze tineri și bătrâni. Bradul, cu luminițele sale [de Crăciun], ne amintește de Isus care vine să ne lumineze întunericul, existența noastră adesea închisă în întunericul păcatului, a fricii și a durerii. Și sugerează o reflecție suplimentară: precum brazii, la fel și oamenii au nevoie de rădăcini.

    Pentru că doar cei care sunt înrădăcinați într-un sol bun rămân fermi, cresc, se «maturizeză», rezistă vântului care îi zguduie și devin un punct de referință pentru cei care îi privesc” – a spus Papa Francisc pe 3 decembrie 2022, când au fost prezentate în Vatican ieslea (presepiul) și bradul de Crăciun din Piața „Sf. Petru”.

    Bradul a sosit în acest an din regiunea Friuli-Venezia (Italia), iar ieslea la care mii de pelerini din toată lumea poposesc în aceste zile este realizată integral din lemn și a fost lucrată de copiii institutului psihiatric „Quadrifoglio” din Rosello (Italia). De asemenea, presepiul amenajat în Aula Paul al VI-lea din Vatican provine în acest an din Guatemala.

    „Fără rădăcini nimic din toate astea nu se întâmplă:

    fără fundații solide rămâi tremurător.

              Este important să prețuim rădăcinile, în viață ca și în credință. În acest sens, Apostolul Pavel reamintește temelia în care să-ți înrădăcinezi viața pentru a rămâne ferm: să rămânem «înrădăcinați în Isus Christos» (Col 2, 7). Iată ceea ce ne amintește bradul de Crăciun: a fi înrădăcinați în Isus Cristos”.

    „Ieslea, ne vorbește despre Nașterea Fiului lui Dumnezeu care S-a făcut om pentru a fi aproape de fiecare dintre noi. În sărăcia sa autentică, Nașterea Sa ne ajută să redescoperim adevărata bogăție a Crăciunului și să ne purificăm de numeroasele aspecte care poluează peisajul Crăciunului.”

                În așteptarea Crăciunului, Papa Francisc ne invită să ne amintim cât de mult bine ne face să prețuim momentele de tăcere și rugăciune în zilele noastre, deseori copleșite de frenezie, căci  tăcerea este propice contemplării Pruncului Isus, ajutând la dialogul profund cu Dumnezeu, prin„simplitatea fragilă a unui nou-născut, cu blândețea ființei sale, cu afecțiunea duioasă a înfășatului care îl înconjoară.”

    „Dacă vrem să sărbătorim Crăciunul cu adevărat, să redescoperim surpriza și stupoarea micimii lui Dumnezeu, care se face prunc, care nu se naște în splendoarea aparențelor, ci în sărăcia unui grajd. Pentru a-L întâlni trebuie să ajungem la El acolo unde se află; trebuie să ne lăsăm în jos, să ne facem mici, să lăsăm orice vanitate, să ajungem acolo unde este El.”

     

    „Rugăciunea este cel mai bun mod de a spune «Mulțumesc!» în fața acestui dar gratuit al iubirii, de a-i mulțumi lui Isus care dorește să intre în casele și inimile noastre. Da, Dumnezeu ne iubește atât de mult încât împărtășește umanitatea și viața noastră. El nu ne lasă niciodată singuri, este alături de noi în orice împrejurare, în bucurie și în durere. Chiar și în cele mai rele momente, El este acolo, pentru că El este Emanuel, «Dumnezeul cu noi», lumina care luminează întunericul și prezența duioasă care ne însoțește pe drum.”[https://www.vatican.va/content/francesco/it/speeches/2022/december/documents/20221203-delegazioni-albero-presepe.html]

    Sărbători în tăcere, cu bucurie în suflete și sens adevărat!

     

    Mihaela Caba-Madarasi

    Doctor în Științele Comunicării Sociale

     

     

     

     

     



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare