More


    Corala Preoțească „Arhanghelii” a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului pe scena filarmonicii sătmărene

    - Advertisement -

       Cu două seri înainte de Ajunul Crăciunului, pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare vom avea ocazia să ascultăm un „Concert vocal-simfonic de Crăciun”. Așa cum reiese din titlu invitata de onoare este „Corala Preoțească Arhanghelii a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului” ce va colinda sub bagheta Preotului Profesor Doctor Petrică Covaciu. Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti se va concentra pe bagheta maestrului Ștefan Novak. Orchestrator Alexandru Murariu.

       Așadar joi, 22 decembrie, de la ora 19, pe baza biletului procurat de la sediul instituției de cultură vom asculta un potpuriu surpriză de colinde interpretate tocmai de cei ce au sarcină să ducă mai departe, să împrăștie asupra lumii, cuvintele Domnului.

     

       Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului

    Cu o existență ce se întinde pe parcursul a șase secole (din 1391 când actul patriarhal al patriarhului Antonie al Constantinopolului, decide ca mănăstirea Peri din Maramureș să devină Stavropighie și în care se amintește de existența “arhiereilor locali”), Episcopia Maramureșului și a Sătmarului a avut o istorie extrem de zbuciumată. În pofida credinței puternice a oamenilor locului și atașamentului lor fața de ortodoxie, ei n-au avut parte de o organizare bisericească bine așezată, care să nu fie vulnerabilă unor administrații trecătoare, care i-au negat si suprimat întotdeauna drepturile. După anul 1705, când este aruncat în închisoare episcopul Iosif Mărturisitorul din Maramureș, pe care Sfântul Sinod al B.O.R. l-a canonizat în 1992, la propunerea P.S. Episcop Justinian Chira, scaunul episcopal al ierarhilor de Maramureș nu era intr-un loc anume și mai cu seamă nu era într-un centru urban. Cel mai adesea era intr-o mănăstire (ex. Bârsana), iar episcopul era ceea ce profesorul si istoricul Mircea Păcurariu numește, în Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, horepiscop (adica episcop de țară). Voievozii maramureșeni au încercat, adesea au reușit, să înfiripeze centre bisericești superioare pe lângă curtea lor, însă datorită imprejurărilor istorice și spațiului geopolitic căruia aparținea Maramureșul și Sătmarul și a interesului Imperiului Austro – Ungar față de aceste meleaguri, însuși voievodul Bogdan din Cuhea Maramureșului a fost nevoit să-și părăsească Maramureșul drag și să plece în pribegie peste munți, unde pune bazele statului Moldova în anul 1359.

          Din 1739 odată cu ultimul episcop ortodox amintit cu numele și până în 1937, Maramureșului nu i-a fost îngăduit să aibă episcop ortodox datorită uniației, care a fost o actiune politica impusă. La 1700 românii au fost declarați uniați (greco-catolici) fără să fie consultați, iar dacă au îndrăznit să-și ridice glasul, represiunile erau atât de violente și inumane încât aceștia s-au resemnat în noua situație. Declarați uniați in masă, deci în mod formal, în realitate ei țineau mai departe datina moșilor și strămoșilor lor ceea ce au fost inainte, adică ortodocși. Ultimele două recensăminte, din 1992 și 2002 (de la cel recent nu avem încă cifre), dovedesc cât se poate de clar acest lucru.

     

    În 1937 se înființează prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 23 iulie, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului, iar printr-un decret al regelui Carol al II-lea, noua Episcopie este înzestrată cu mai multe clădiri în Sighet (unde i s-a fixat reședinta) și terenuri printre care: Palatul Cultural, Hotel Corona, peste 300 ha pădure din comuna Vadu Izei și alte bunuri precum și bani. Cedarea Ardealului de Nord-Vest între anii 1940-1944 a adus în Maramureș o administrație dușmănoasă față de tot ce era românesc și ortodox, astfel din ordinul lui Horty Myklos au fost expulzati din Maramureș toți preoții ortodocși, iar episcopul dr. Vasile Stan a fost nevoit să părăsească reședința și să plece la Sibiu, încercând de acolo să coordoneze activitatea Eparhiei (cât se putea) zdrobită de hortiști în urma unei terori fără egal în Maramureș. Eliberarea din 1944 a redeschis posibilitatea reluării activitatii Episcopiei, însă norii iernii comuniste iși făceau apariția, de data aceasta, dinspre răsărit, așa că în 1948 martirica Episcopie, alături de alte Episcopii din țară, a fost desființată de către noul regim comunist instalat la putere.
    De subliniat că în orașul Sighet, slujbele arhierești erau săvârșite în Paraclisul din interiorul Palatului Episcopal, neexistând o catedrală episcopală. S-au făcut demersuri, s-a obținut un teren, dar lucrările au rămas în această fază.

    Palatul Culturii – Sighetul Marmatiei

    In anul 1990 dupa eliberarea de sub dictatura comunistă, la dorința unui grup de inițiativa format din preoți inimoși, ale căror nume sunt menționate în documentele vremii, precum și la dorința mulțimii credincioșilor, Sfântul Sinod al B.O.R. a aprobat memoriul înaintat în 2 februarie 1990 de preoțimea maramureșeana și în 12 februarie a aceluiași an, s-a hotărât reactivarea vechii Episcopii a Maramureșului, care urma sa cuprindă de acum județele Maramureș și Satu Mare. Locțiitor al noii Eparhii a fost desemnat P.S. Justinian Chira, fiu al Maramureșului, episcop vicar al Clujului din 1973, care în 26 septembrie 1990 va fi ales cu majoritate de voturi, titular al acesteia și instalat în 11 noiembrie 1990 de către un sobor de 11 arhierei, în frunte cu mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului. Reședința noii episcopii s-a stabilit în municipiul Baia Mare. În reședința de județ trăiesc peste 100.000 de credincioși ortodocși. Deși cu o pupulație ortodoxă atât de numeroasă, în oraș nu existau decât trei biserici ortodoxe și acestea în partea veche a orașului. Așa că sub oblăduirea P.S. Justinian Chira s-a pus piatra de temelie pentru alte biserici in cartierele noi. Astăzi în orașul Baia Mare există 15 biserici de parohie și o catedrală episcopală. Pentru catedrala episcopala P.S. Sa Justinian a pus piatra de temelie pe când era locțiitor, la inițiativa preotului Vasile Trif de la Parohia “Sfânta Treime”, in iulie, ziua 20, anul 1990.

       In ziua de 9 septembrie a anului 2003, de Sfinții Drepții și Dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana, când P.S. Justinian, episcopul Maramureșului si al Sătmarului, a împlinit 30 de ani de arhierie, noua catedrală a fost târnosită de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist al României și Prea Fericirea Sa Petros VII, Papă si Patriarh al Alexandriei si întregii Africi, care la invitatia P.S. Justinian, ne-au onorat vizitând Maramureșul pentru zilele de 8, 9 si 10 septembrie. Au fost înconjurați de un sobor de arhieirei, preoți și monahi și de mulțimea credincioșilor maramureșeni și sătmăreni.

     

    Opriți războiul!



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare