More


    „Profet al timpurilor noastre”

    - Advertisement -

    Sunt oameni pe care cel mai adesea îi cunoaștem poate prea târziu, dar rămân în suflet pentru totdeauna…

    Când unui student străin, laic, ajuns la Roma din Orient i se pune în față pentru prima oară o carte de teologie care e tocmai Introducere în creştinism scrisă de teologul Joseph Alois Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea) e foarte probabil să se întrebe dacă destinația sa nu este una greșită.

    Am citit primele 25 de pagini și am realizat că nu am înțeles nimic. Mă gândeam că e poate din cauza faptului că nu cunosc îndeajuns limba italiană, limbă străină pe care o studiasem doar trei luni, aici, la Roma. Am reluat după o vreme aceleași pagini și am realizat că nu e limba italiană o enigmă, ci limbajul plin de mister. Cel puțin pentru mine. La scurt timp am avut prilejul să particip la o Sfântă Liturghie pontificală în Bazilica „Sf. Petru” din Vatican oficiată tocmai de al 265-lea Papă al Bisericii Catolice. Nu rețin predica, n-am să uit însă niciodată clipa în care privirile noastre s-au întâlnit pentru o secundă: eu, atât de mic, Sanctitatea Sa cu o privire atât de pătrunzătoare… era prima oară când vedeam de aproape un Suveran Pontif. Cartea însă, a rămas în bibliotecă mult timp.

    „Într-un timp al incertitudinii, creștinul nu ar trebui, cu toată seriozitatea, să-și redescopere vocea, să-și «introducă» mesajul în noul mileniu, făcându-l un «indicator al Căii» pentru viitor?” – este interogativul de bază al autorului, unul dintre cei mai mari teologi ai secolului nostru, și întrebarea căreia tânărul student îi căuta un răspuns în anii petrecuți în Cetatea Eternă. La rândul său, J. Ratzinger a dedicat prelegerile despre Crezul apostolic cuprinse în cartea mai sus citată celor care i-au fost mentori în diferite etape ale activității sale academice, față de care a ținut să-și exprime recunoștința tocmai pentru întrebările pe care i le-au pus și pentru reflecțiile făcute împreună, care, „cu siguranță, fac parte dintre premisele din care s-a născut această lucrare” (Joseph Ratzinger, Introducere în creștinism. Prelegeri despre Crezul apostolic, Ed. Sapientia, 2004).

    Un om al întrebărilor…
    Apropiindu-ne puțin de propriile interogative, aflăm că întrebarea care l-a preocupat pe tot parcursul vieții pe Joseph Ratzinger avea în centru însăși personalitatea Celui pe care l-a urmat ca discipol:

    „Cine este Isus din Nazaret? A fost El doar un mare om, sau mult mai mult?” reflectă același autor în cartea Isus din Nazaret, considerată una dintre cele mai personale scrieri ale Papei Benedict al XVI-lea și ale unui suveran pontif (Papa Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, Ed. Rao, 2010).

    Doi ani mai târziu, opera este completată de al doilea volum, cel despre care „exagerând puțin – răspunde însuși autorul – s-ar putea spune că am vrut să-l găsesc pe adevăratul Isus, Cel de la care, numai de la El, se poate începe o «cristologie de jos»”. A urmat al treilea volum, Isus din Nazaret rămânând trilogia spirituală a pontifului german care se descria ca „un simplu și umil slujitor în Via Domnului”, alegând ca motto episcopal două cuvinte biblice, din Evanghelia după Ioan: „Colaborator al Adevărului” («Cooperatores Veritatis»).

    O ființă a simplității
    „Aparține tainei Lui Dumnezeu să acționeze supus. Doar încet, încet își construiește povestea în marea istorie a umanității. Devine om, dar în așa fel încât să poată fi ignorat de contemporanii săi, de forțele autoritare ale istoriei. El suferă și moare și, ca Cel Înviat, vrea să ajungă la omenire doar prin credința adepților săi cărora Li se manifestă. Bate continuu încet la ușile inimii noastre și, dacă le deschidem, încet ne face să fim capabili să «vedem». Și totuși – nu este acesta stilul divin? Nu copleșește cu putere exterioară, ci dă libertate, dăruiește și stârnește iubire. Și ce este aparent atât de mic nu este poate – gândindu-mă la aceasta – lucrul cu adevărat mare? Nu emană Isus o rază de lumină care crește de-a lungul veacurilor, o rază care nu ar putea veni de la nicio simplă ființă umană, o rază prin care splendoarea luminii lui Dumnezeu pătrunde cu adevărat în lume?”( Joseph Ratzinger – Benedetto XVI, Gesù di Nazaret, dall’ingresso in Gerusalemme fino alla risurrezione, Libreria Editrice Vaticana, Città del Vaticano 2011, p. 306-307, traducere personală).

    A fost la rândul său sursă a multor întrebări legate de propriul pontificat atunci când, „după ce și-a examinat în mod repetat conștiința în fața Lui Dumnezeu, a ajuns la certitudinea că din cauza vârstei înaintate, nu mai este potrivit pentru a-și exercita în mod adecvat slujirea petrină”. Astfel, pe 11 februarie 2013, s-a retras departe de ochii lumii, după opt ani de pontificat și aproape șase secole de când niciun Suveran Pontif nu a făcut aceasta. Un gest istoric, de mare curaj, neînțeles poate pentru o vreme, care a demonstrat responsabilitatea cu care Papa Benedict al XVI-lea și-a îndeplinit această misiune.

    „Dacă ne amintim că Papa Benedict a considerat întotdeauna că misiunea Bisericii și a lui este mai presus de toate aceea de a vorbi omenirii despre Dumnezeu, despre Dumnezeul lui Isus Cristos, într-un moment în care Dumnezeu pare să apună la orizontul umanității secularizate; dacă ne amintim că a văzut rodul Conciliului Vatican II în redescoperirea relației pozitive de dialog dintre Biserică și lumea modernă… înțelegem cu ce pasiune a încercat să practice personal și să propună tuturor dialogul trăit între rațiune și credință – ca pe o cale necesară pentru binele și mântuirea fiecăruia și a întregii familii umane în fața provocărilor dramatice ale timpului nostru”, spune pr. Federico Lombardi, purtătorul de Cuvânt al Papei Benedict al XVI-lea și curator al volumului comemorativ publicat săptămânile trecute la Editura Vaticana: Cu Dumnezeu nu ești niciodată singur. Volumul cuprinde zece dintre cele mai elocvente discursuri și predici ale pontifului emerit, a cărui trecere la Domnul încheie un nou capitol în Biserica Universală.

    Un răspuns simbolic, la ultimele cuvinte, rostite în noaptea de 30/31 decembrie 2022 de Papa Benedict al XVI-lea care au enunțat certitudinea cu care «un profet al timpurilor noastre» cum l-a descris un apropiat cardinal, a încheiat pelerinajul pe Pământ: „Doamne, te iubesc!”

    Rămân însă nemuritoare ecourile interogativelor teologice și personale ale căror răspunsuri ne definesc însăși viața: viața lipsită de banalitate, viața în care suferința nu suprimă bucuria, ci doar o maturizează, viața în care credința nu exclude rațiunea, ci o desăvârșește.

    Și la final, Viața care doar începe aici, pe Pământ!

    Cu recunoștință și mulțumire,

       Mihaela Caba-Madarasi

            doctor în Științele Comunicării Sociale



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare