Din ințiativa Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România ( UDSCR), la sfârșitul săptămânii trecute, Colegiul Național Mihai Eminescu a găzduit un emoționant eveniment , ,,Comemorarea a 200 de ani de la nașterea lui Martin Čulen, – Ziua slovacilor din Satu Mare”.
Este cunoscut publicului slovac faptul că personalitatea lui Martin Čulen (1823-1894), născut în satul Brodské din vestul Slovaciei, este legată de istoria naţiunii slovace, a culturii şi politicii sale.
Din viaţa sa sunt mai puţin cunoscute aspectele legate de activitatea sa privind regiunea Sătmarului. Martin Čulen, preot romano-catolic, directorul liceelor din Banska Bystrica, Kláštor pod Znievom şi Levoča, membru fondator al organizaţiei Matica Slovenska, Animatorul Cercului editorial de cărţi, al Asociaţiei Sfântul Vojtech, renumit pedagog slovac, autorul primei istorii a literaturii slovace, a fost între anii 1859-1862 directorul Liceului Regal Catolic din Satu Mare. Urmaşul (continuatorul de drept) al acestui liceu este Colegiul Naţional ”Mihai Eminescu” din Satu Mare.
În 1848 îşi termină studiile de teologie la Universitatea de Teologie Catolică Pazmaneum de la Viena (fondată în anul 1623 de cardinalul Pázmány Péter, arhiepiscop de Strigoniu). La teologie şi-a ales ca disciplină secundară matematica. Martin Čulen nu a fost doar un matematician, ci şi un luptător al cauzei naţionale. S-a alăturat luptei de eliberare a popoarelor încă din anii revoluţiei paşoptiste. În decembrie 1848 a fost hirotonisit preot. La Universitatea din Viena a devenit profesor de matematică şi fizică. La Viena este iniţiatorul şi fondatorul unei Biblioteci Slave ce conţinea cărţi şi în limba slovacă. Tot în capitala Imperiului întemeiază un cerc literar slovac, frecventat de tinerii intelectuali slovaci aflaţi la studii la Viena. În 1848, participă la Congresul Slavilor de la Praga, la invitaţia lui Vuk Karadžić, preşedintele Mişcării Culturale Sârbe, motiv pentru care pe numele lui este emis un mandat de arestare. La 17 noiembrie 1851 este numit profesor de matematică fizică la Gimnaziul (Liceul) din Banská Bystrica. Anul 1853 este însemnat pentru Martin Čulen, deoarece atunci a obţinut titlul de Doctor în Matematică, la Universitatea din Viena cu calificativul „Magna cum laude”. În anul 1854, scrie la Viena un manual de Aritmetică pentru clasele 1-2 de gimnaziu („Lehrbuch der Arithmetik für die I. und II. Klasse des Untergymnasiumus”). În anul 1856 este numit profesor de matematică la Bratislava, unde activează până în 1859. Aici a fost singurul profesor de naţionalitate slovacă din gimnaziu. Čulen, în calitatea sa de preot, împreună cu Jozef Kozáček încă de la mijlocul secolului al XIX-lea a insistat asupra ideii mărturisirii bisericeşti în limba slovacă.
Între anii 1859-1861 a fost numit director la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare (actualmente Colegiul Naţional ”Mihai Eminescu”). Ca director de liceu (gimnaziu) la Satu Mare, a fost de acord cu introducerea limbii române, sprijinindu-l în acest demers pe Petru Bran.
În articolul „Limba română în gimnaziul din Satu Mare” din revista „Foaia pentru minte, inimă şi literatură” cu nr. 38, din octombrie 1859, acesta mulţumeşte pentru ajutorul acordat de Michael Haas şi Martin Čulen pentru introducerea studiului limbii române .
Cercul de lectură şi biblioteca tineretului au fost înfiinţate la iniţiativa lui Martin Čulen. A solicitat ajutorul guvernului pentru dotarea bibliotecii, organizând totodată colecte publice. La acţiune s-a raliat şi avocatul Vajay Károly, devenit peste câteva decenii primarul urbei. Cercul de lectură ”Kazinczy Ferenc” a fost înfiinţat cu 48 membri în noiembrie 1861. Martin Čulen a făcut rost de dulapuri pentru bibliotecă.
În timpul şederii la Satu Mare, în 1861, Čulen formulează „Memorandumul Naţiunii Slovace”, în 21 de puncte, apoi a fost înmânat împăratului Franz Iosif. Un loc deosebit de important în aceste puncte formulate de Čulen este ocupat de cererea introducerii limbii slovace în administraţie, acolo unde aceştia sunt majoritari, şi a învăţământului în limba slovacă. În înfăptuirea aceleiaşi concepţii a identităţii naţionale pentru naţiunea română, Martin Čulen l-a ajutat pe colegul său, profesorul Petru Bran. În 1862 este mutat, prin ordin imperial, de la Satu Mare înapoi la Banská Bystrica, unde activează până în 1867.
În 1867 este mutat la Levoča iar anul următor este învinuit de către autorităţi de trădare pentru formularea punctelor petiţiei mai sus amintite. Pleacă la Klaštor pod Znievom, devenind directorul Gimnaziului Real Catolic, până la desfiinţarea sa din 1874. În acest an este invitat la Zagreb la deschiderea festivă a Universităţii, unde ţine o prelegere interesantă despre importanţa păstrării culturii naţionale. Tot cu această ocazie protestează împotriva închiderii gimnaziilor în limba slovacă. În 1875 este obligat să părăsească catedra, devenind preot paroh în localitatea Čaka (Slovacia).
Moare la 23 ianuarie 1894, la Čaka.
Sursa: Dancu Pál – Satu Mare Studii si Comunicari 2011
