Roxana Pop este medic de profesie, dar și o mare admiratoare a artelor frumoase. Mai mult decât atât, invitata mea de azi are preocupări semnificative în zona artei picturale. În vara acestui an a devenit absolventa Facultății de pictură din cadrul “Universității Tehnice” din Cluj Napoca. Începuturile Roxanei, în calea formării sale, erau promițătoare încă din anii de liceu, ea fiind șefa de promoție a generației 1996 a Colegiului Național “Mihai Eminescu” din Satu Mare. Povestea ei ne trimite cu gândul la esența ființei noastre și implicit la împlinirea ei.
Vă invit la o poveste vindecătoare, alături de o persoană plăcută, modestă, educată în spiritul bunului simț, calităţi ce cu siguranţă vin să-i întregească valoarea umană – dr. Roxana Pop!
Încă de la început te întreb, Roxana, cum se îmbină medicina cu arta?
În ceea ce mă privește, pot să spun că preocupările mele legate de pictură vin să completeze profesia mea de medic. Arta îmi oferă acel echilibru, acea armonie interioară care mă ajută în a funcționa în parametrii maximei responsabilități pe care o cere profesia de medic. O profesie în care nimic nu e la voia hazardului, totul se concentrează pe salvarea de vieți omeneşti. Din punctul meu de vedere, arta şi ştiinţa medicală sunt complementare. De altfel, nu sunt singurul medic cu preocupări în zona artei (zâmbeşte), avem nenumărate exemple în acest sens, Orchestra Medicilor din România; în Satu Mare am avut un reputat medic care a fost şi un excepțional scriitor, regretatul doctor Ioan Boloş, şi sigur exemplele pot continua.
Pasiunea pentru pictură, azi la maturitatea ta, e evidentă. Ea vine din copilăria ta? Sau ai descoperit-o mai târziu?
În copilărie, nu aveam creioane colorate, ca să mă exprim metaforic. Dintotdeauna m-am considerat o persoană practică, așa că, încă de mică m-am concentrat pe dezvoltarea aptitudinilor mele tehnice, bineînțeles îndrumarea către studiu fiind tot în acest sens. Însă viața îți rezervă surprize neașteptate. Deși nu am fost atentă sau preocupată vreodată de latura mea artistică, totuși, la un moment dat, într-o perioadă mai solicitantă a profesiei mele, am simțit nevoia de o reechilibrare, de o reîncărcare a bateriilor pentru următoarea provocare. Astfel, într-una din seri m-am trezit în lumea formelor şi a culorilor. Pur şi simplu am început să desenez. Așa s-a întâmplat ca nașa mea, Mădălina Dragoș, cu ochi de profesionist,( ea fiind profesoară de pictură la Clubul elevilor), să-mi remarce desenele. Aşa a început povestea mea în pictură. Însă, foarte curios este faptul că Mădălina, inițial, a fost profesoară de fizică, după care s-a reprofilat către pictură. Ce stranie poate fi uneori soarta, şi cât de miraculos se pot întrepătrunde destine….
Te-ai dedicat profesiei și familiei tale, însă glasul pasiunii pentru pictură a devenit din ce în ce mai puternic. Astfel, ai devenit studentă la arte. Ce anume te-a determinat să faci acest pas ?
La început exista simpla plăcere de a picta, însă iată cum revine latura mea tehnică; la un moment dat, s-a născut în mine dorința de cunoaștere, de a învăța tehnici, metode de lucru, abordări sau stiluri de a picta. Acesta a fost motivația pentru care am făcut acest pas, bineînţeles având-o alături pe Mădălina, cea care m-a încurajat și m-a pregătit pentru admitere.
De curând ai fost una dintre protagonistele expoziţiei colective de pictură “ Medley din trei – Margareta Guga, dr. Roxana Pop şi Vass Csaba” care a avut loc la Centrul de Creaţie Satu Mare. Cum s-a întâmplat această deschidere către publicul iubitor de artă picturală?
Cu Margareta şi cu Csaba am fost colegi la facultatea de arte. Între noi s-a creat o legătură frumoasă, astfel că ne-am gândit la organizarea unei expoziții colective. Colegii mei, de multă vreme, erau recunoscuți deja ca artiști consacrați. Însă, pentru mine provocarea a fost puternică, dar am simțit nevoia să transmit, să împărtășesc, să văd dacă lucrările mele creează emoție, orice ar însemna asta. Și a fost bine că mi-am urmat instinctul. Aceea expoziție mi-a confirmat că legătura mea cu pictura este adevărată. S-a relevat în fața ochilor mei o lume în care eu m-am simțit “acasă”. Dacă un singur suflet atingi, ca artist ești câștigat, dar la acea expoziție s-a întâmplat mult mai mult decât atât. Am surprins priviri, stări, emoții care m-au marcat şi m-au determinat să pictez în continuare.
Te consideri un pictor modern sau clasic? În ce zonă a picturii te simţi cel mai aproape de adevărul tău? Ce inspiră lucrările tale?
Apreciez arta modernă, pictura modernă. Sub nici o formă, nu sunt împotriva lor, consider că arta modernă este pasul firesc către evoluție, dar prin natura mea de a fi, sunt atrasă în mod special de pictura clasică, mai exact de cea impresionistă. Abordarea mea este în această direcție, pe crearea de emoții. Lucrările mele sunt în ulei, și astfel doresc să pictez în continuare. Fiecare pictură pe care o realizez e diferită, creează lumi diferite. Fac încercări, caut! Tocmai de aceea denumirea expoziției e de Medley (potpuriu), un amestec de tehnici, stil, abordări picturale diferite
Faci parte din vreo asociaţie profesională?
Încă nu, dar îmi doresc foarte mult să îmi găsesc o identitate și un cadru organizat în care să mă pot exprima.
Dacă ar fi să-ţi oglindeşti pe pânza unui şevalet lumea ta interioară, în ce nuanţe/ forme s-ar reflecta ea?
Mă consider o persoană optimistă, aș merge pe culori vii, calde, dar cum iubesc contrastul, poate aceste culori ar căpăta forma unor rotocoale de fum….cum de altfel este pictura mea “Lumini și umbre”, pe care am vândut-o unui colecţionar.
Ești mamă a doi copii minunați. A moștenit careva dintre ei talentul tău artistic?
Fiica mea, Ruxandra, este foarte talentată la desen. Este abia în clasa a VIII-a, dar sper să-și rodească acest talent, indiferent de profesia pe care ar alege-o, pentru că acesta nu e sădit întâmplător în noi. Trebuie să-i dăm glas, mai repede sau mai târziu. Fiul meu, Sebastian a moștenit latura mea tehnică, este matematician, student la Viena, însă preocupările lui sunt multiple; este atras de istorie, geografie, cultură, artă. Ca orice mamă, sunt foarte mandră de copiii mei, și ştiu că vor aduce un plus de frumos în lumea în care trăim.
Fiind un interviu artă-cultură, te întreb Roxana, ce visuri sau proiecte de viitor ai legate de pictură?
Visez la expoziții personale, cu tematici bine definite. Îmi doresc să cunosc artă multă în pictură, şi nu doar. Sunt fascinată de viața marilor pictori, mă inspiră Modigliani, dar şi pictura cubistă. Mi-aş dori să vizitez Muzeul Leopold din Viena. Iubesc picturile lui Klimt, sunt o mare admiratoare a operelor sale.
Și îmi doresc, ca pe lângă lucrările semnate de către artişti consacraţi, pe care le deţin în colecţia personală, să le expun și pe ale mele acum (zâmbește).
Ce alte pasiuni mai are medicul şi artistul Roxana Pop?
Iubesc muzica clasică. De altfel, partenerul meu de viață este membru al orchestrei Filarmonicii “Dinu Lipatti”. Ascult cu plăcere şi alte genuri muzicale. Lectura este o altă pasiune de a mea, şi bineînţeles iubesc timpul petrecut cu cei dragi.
Ce gând ai dori să transmiţi cititorilor acestei pagini de cultură?
Îi îndemn să viziteze expoziţiile de pictură, să se lase cu încredere pe mâna artistului, cel care prin lucrările sale, cu nemărginită sinceritate îşi aşază sufletul în palmele privitorului. Iar celor care sunt tentaţi să se exprime prin pictură, să nu ezite!
Mulţumesc frumos! Ea este Roxana! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta Govor
