More

    Aspecte critice asupra unei piese de teatru pe care nu am văzut-o

        „Nuntă în Oaș”. Oare ce legătură are textul scris de Anca Munteanu, o puștoaică de 28 de ani fie ea și actriță, cu cultura? La vremea respectivă, în martie trecut, piesa a fost foarte controversată. Am preferat să n-o văd. Să las să se mai decanteze cuvintele aruncate în revistele de specialitate și pe celelalte mijloace mass-media. Deunănoapte (scuzați licența!) n-am putut dormi și mi-am amintit de ea. După ce am citit vreo 10-15 recenzii de aici și de aiurea din țară, pe unde s-a jucat piesa (Piatra Neamț, Reșița, Bulandra…), am devenit curios. Am găsit textul original scris de Anca și am rămas profund derzamăgit.

     

        Poate că pe scenă actorii, nume importante ale teatrului sătmărean, au reușit să îmbrace frumos un text plin de pornografii, disonanțe și aberații. Din capul locului trebuie spus că în afara portului popular și a limbajul chinuit, doar cu vagi accente oșenești, nimic nu aduce această piesă în spațiul sociocultural al Țării Oașului. Putea la fel de bine să se petrecă acțiunea în Bacăul autoarei, pe canalele lipovenilor sau în Ferentari. Chiar am simțit că ar fi pizmașă pe bogăția și naturalețea obiceiurilor tradiționale din Oaș.

     

    Am găsit și o explicație pentru însăilarea unui text atât de frivol. Piesa a fost scrisă într-un fel de tabără de creație, mai precis în cadrul anualei „Rezidențe Drama5 powered by Reactor de creație și experiment”. V-am redat intenționat denumirea pompoasă și fără valențe literare a taberei tocmai pentru că acolo și-a găsit Anca sursele de inspirație pentru pornografiile scrise în text. Vă dați seama ce orgii au fost pe acolo?

    Spuneam mai sus că am citit câteva păreri critice ale unor mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți oameni de teatru. Singura opinie care mi s-a părut obiectivă este cea a recentei absolvente a secției de Teatrologie (cu masterat) din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, Raluca Cârciumaru, chiar dacă tonul ei nu e așa acut ca al meu. Repet, este posibil ca actorii să fii îmblânzit serios un text oribil. Chiar cred că l-au îmbunătățit copios pentru a determina cascadele de râs de care se pare că au avut parte spectatorii.

    La sfârșitul textului, cu litere mici ca la contractele bancare, scrie că nu se recomandă copiilor sub 14 ani. Serios!? Varianta citită de mine nu o recomand nici adulților darmite unor copii, chiar și de 17ani.

    Din păcate, în primii 20 de ani de după revoluție, pe scenele de teatru și ecranele de cinematografe și TV, vulgaritatea, pornografia și incultura și-au făcut sălaș. Uneori și oameni la care țin, actori adevărați, cad în această patimă. Abia după ce am intrat în UE nivelul de civilizație a pus zăbrele unor astfel de manifestări. M-ați putea crede prea pudic. Posibil, dar opinia mea este că sexul se face nu se povestește. Cine nu înțelege asta s-ar putea să nu prea aibă parte de el.

    După cum v-ați dat seama nu m-am referit absolut deloc la actul artistic, la scenografie, la regie… pentru că nu am văzut piesa. Din păcate nu pot să vă divulg unde am citit textul tocmai pentru că nu pot recomanda citirea acestuia.

    Unii critici spuneau că autoarea a lăsat actorii să se desfășoare. Serios!? La cât de searbăd și agramat e textul numai o trupă bună l-ar fi putut înterpreta. Alții lăudau coloana sonoră. Să fim rezonabili! În textul Ancăi, în afară de o manea răsuflată, nu apare nici o referire la muzică. Ce să mai vorbim de țipurituri sau melodii tradiționale. Tare mă tem că Mihai Brezeanu, unul dintre criticii care au scris despre piesă, nu a citit manuscrisul.

    Opriți războaiele!

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE