More

    Cu un braț de ghiocei

    „Să ajungi în țara făgăduinței. Pe care o porți în tine.” – Lucian Blaga
    Dacă ar fi după mine aș tăia o felie din soare, așa pur și simplu și apoi te-aș înveli pentru totdeauna cu ea. Pentru că nu am nimic de ascuns. Sau…și mai bine, aș aduna într-o clipită milioane de ghiocei, să-ți multumesc, dăruindu-i. Dar, oricum, nu e după mine, nici după tine se pare că nu ar fi!
    Eu, doar, stau așa cu ochii deschiși larg, privind pe fereastra care dă-n lac și de acolo mai departe. Până în malul celălalt plin de sălcii înverzind. Privesc și-mi închipui, de exemplu, pot spune cu mâna pe inimă că îmi închipui cum ai să intri pe-acolo, vis frumos! Ai să ieși din apa albastră-verzuie și ai să pășești grațios pe pontonul decolorat de razele vrăjmașe ale unui soare prea fierbinte, prea greu de îndurat. Te vei prelinge pe fierul cornier mâncat de rugină, vopsit odată în alb, bej, sau, negru…nu contează! Ai să te lași în jos ca să încapi în tâmplele mele obosite, dar, dornice, arătându-ți adevăratele tale culori sau rime…Eu aș prefera după cum deja știi, un roșu aprins sau poate măcar un portocaliu. Roz nu mai visez de mult. Apoi mă vei cuprinde cu brațe interminabile, pentru că așa e obiceiul, să ai brațele lungi, renumite, sărutarea ta să fie în vers alb, dacă e posibil!
    Așadar, vei veni la mine și te vei apleca sărutându-mă blând, precum adierea razelor de soare, primăvara. Nu-i așa că e miraculos? Așa e! Îți spun eu că așa e, nu mă contrazice! N-am nicio grijă că nu va fi așa. Cum, tu ești o poveste cu dimineți interminabile, iar eu doar o fire timidă, totul e perfect…ne vom combina!
    -Atunci de ce nu e după mine? mă vei întreba mirat, visule!
    -Pentru că până și în vise nu se întâmplă după cum vrei, sau, cum crezi. Vor fi amănunte schimbate, de exemplu nu vei veni pe soare, ci va fi o furtună care te va reține. Și vei întârzia atât de mult încât vei fi uimitor de neverosimil. Când vei ajunge în sfârșit vei fi mai mult un fel de gri combinat pe alocuri cu verde, uneori cu albastru închis. Dar…vei fi un vis totuși amabil. Nu vei rămâne doar o banală poveste de povestit seara, când mintea obosită se zgârcește precum un braț proaspăt retezat al dorințelor, care se topesc în fundaluri cenușii. Nu! Vei fi precum în cântarea cântărilor și mă vei săruta ,,cu sărutarea gurii tale”, mă vei resuscita. Așa va fi, visule ! Vei fi plin de virtute. Plin de voință și puterea de a nu face compromisuri, de a nu te lăsa abătut din drum (de anumite ploi sau furtuni posibile), de a nu-ți face libertatea și demnitatea negociabile. Da…vei fi un vis demn! De neumilit. Eu te voi aștepta pregătită, cu un braț de ghiocei.
    Dana Zen

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE