Banca Vulturul din Tășnad, printre cele mai importante bănci românești din județul Satu Mare în perioada interbelică

0
433
În judeţul Satu Mare prima bancă românească a fost Sătmăreana înfiinţată în anul 1892 la Seini (comitatul Satu Mare) iar ce-a de-a doua Arina înfiinţată la Sanislău la începutul anului 1908. Cea de-a treia bancă românească din judeţ, activând mai ales în sudul judeţului Satu Mare, a fost banca Vulturul din Tăşnad, înfiinţată în urma eforturilor întreprinse de tânărul avocat dr. Coriolan Şteer – personalitate cu mari merite în lupta de emancipare politică, economică şi culturală a românilor din acest străvechi colţ de ţară.
El a fost preşedinte al despărţământului Tăşnad al „Astrei”, iar în măreţele zile ale toamnei şi iernii anului 1918 – preşedintele Comitetului Naţional Român al plăşii Tăşnad. Constituirea acestei bănci a fost hotărâtă într-o adunare desfăşurată la Tăşnad, în 12 martie 1908. Au participat 28 de persoane, originare, mai ales, din satele şi comunele din jurul Tăşnadului: Dimitriu Coroianu din Santău, Gregoriu Rus, învăţător din Tăşnad, George Pop, ţăran din Săuca, Vasile Plosca, Vasile Caraba şi Mihai Borhidi, ţărani din Unimăt, Vasile Pătcaşiu din Hotoan, Ioan Trufaşiu din Acâş, Patriciu Lobonţiu din Silvaş, Mihai Bohăţiel, proprietar în Supuru de Sus, Victor Molnar din Pir şi alţii. Tot printre membri fondatori îi aflăm pe doi dintre fruntaşii politici ai românilor transilvăneni: George Pop de Băseşti şi dr. Ştefan Cicio-Pop, avocat în Arad.
Din „Prospectul” adoptat în această adunare aflăm că scopul băncii era de „a înlesni orice lucrare onestă pe terenul agriculturii, industriei, comerţului şi altor afaceri de economie, prin deschiderea de credite solide şi prin primirea de depuneri spre fructificare, mai departe „pentru a deştepta spiritul de economie în păturile cele mai largi ale poporului…..”. Capitalul social al băncii era de 200.000 coroane, împărţit în 2000 de acţiuni. Se hotăra, totodată, că în cazul când nu vor fi subscrise, toate cele 2000 de acţiuni, banca să se înfiinţeze „dacă subscrierile au asigurat cel puţin 100.000 coroane.” Listele de subscriere, împreună cu „prospectul” băncii şi însoţite de o adresă semnată de dr. Coriolan Şteer în care se făcea apel la sprijinirea înfiinţării institutului, au fost expediate în toate regiunile Transilvaniei şi mai ales în localităţile din judeţul Satu Mare.
Au răspuns apelului, prin cumpărarea de acţiuni, 291 de persoane şi instituţii româneşti din Transilvania, din care 148 din judeţul Satu Mare: dr. Andrei Doboşi din Satu Mare, Vasile Hoblea din Cig, banca „Arina” din Sanislău, Ludovic Bardoşi din Pişcolt, George Pteancu şi Petru Cupcea din Carei, George Molnar, proprietar în Santău, care a cumpărat 52 de acţiuni, George Stanciu din Botiz, Constatin Lucaciu şi Iuliu Balaban din Craidorolţ, George Pop din Băseşti, dr. Demetriu Radu din Oradea care a subscris 20 de acţiuni, dr. Aurel Vlad (5acţiuni) şi alţii. Din alte zone ale Transilvaniei întâlnim persoane din Braşov, Făgăraş, Huedin, Beiuş, Oradea, Zlatna, băncile „Economul” din Cluj, „Chioreana” din Şomcuta Mare, „Râureana” din Copalnic Mănăştur, „Bistriţeana” din Bistriţa, „Auraria” din Abrud şi „Silvania” din Şimleul Silvaniei. Întâlnim, de asemenea, acţionari din alte părţi ale Imperiului Habsburgic: Victor Bresteanu din Pils (Slovacia de azi), Traian şi Lucreţiu Păşcuţ din Debreţin (Ungaria).
Din „Revista economică” aflăm că în anul 1910 capitalul social al băncii „Vulturul” era de 100.000 de coroane, avea 1501 fonduri rezervă şi avea 3 funcţionari.
După anul 1912, „Vulturul” va reuşi să-şi sporescă în mod considerabil cuantumul operaţiilor financiare. Fără excepţie, băncile din această zonă s-au îndreptat spre împrumuturi cambiale, menţinând această operaţiune pe primul loc în portofoliul lor. Referindu-se la rolul băncilor româneşti din părţile nord-vestice ale Transilvaniei, „Gazeta de Duminică” din Şimleul Silvaniei, la 19 martie 1911, scria că „băncile noastre sunt astăzi cel mai puternic factor în dezvoltarea economică a poporului românesc…şi au şi pentru viitor o deosebită menire naţional – economică.” În perioada premergătoare primului război mondial băncile aveau anumite sume destinate scopurilor culturale.
Nu întotdeauna sume mari, acestea totuşi reuşeau să contribuie la promovarea idealului naţional românesc. Banca „Vulturul” oferea anual despărţământului Tăşnad al „Astrei” suma de 200 de coroane, după cum reiese dintr-o scrisoare din anul 1914. Operaţiunile băncii „Vulturul” în anii primului război mondial scad, ajungând în 1917 la suma de 656.158, 31 coroane.
Semnificativ este faptul că în toamna anului 1918 clădirea băncii „Vulturul” din Tăşnad a adăpostit sediul Consiliului Naţional Român local şi cercual Tăşnad, aici desfăşurându-se toate acţiunile pregătitoare în vederea participării românilor din zonă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Activitatea băncii va continua pe coordonate noi în cadrul României întregite. Astfel, în adunarea generală din 22 martie 1922, la care au participat 25 de acţionari, reprezentând 2.747 acţiuni, s-a hotărât modificarea statutelor adoptate în 1908. Astfel, s-au modificat paragrafele 1, 5, 23, 26, 43, 56, 57, 95 şi 96. Printre cele mai importante modificări remarcăm pe cele privitoare la schimbarea denumirii băncii, creşterea capitalului social la 400.000 lei (împărţit în 8000 de acţiuni a câte 50 de lei), schimbarea sistemului de vot în cadrul adunărilor generale în sensul că fiecare acţiune reprezintă un vot etc. În adunarea generală din 1 martie 1924 s-au operat din nou modificări ale statutelor: paragrafele 4, 5, 31, 37, 52 şi 96.
Cea mai importantă modificare era aceea privitoare la creşterea capitalului social la 1.000.000 lei prin întrebuinţarea a 500.000 lei din fondul de rezervă al băncii. Activitatea băncii a continuat până în anul 1947, sub conducerea directorului Pintea Vasile. Din analiza activităţii băncii „Vulturul” reiese caracterul precumpănitor agrar al acesteia, operaţiunile ei fiind îndreptate mai ales spre lumea satelor unde investiţiile erau mai modeste şi nu impuneau o circulaţie atât de intensă a capitalului ca în industrie sau în comerţ. De asemenea majoritatea resurselor financiare ale băncii proveneau din mediul rural aşa cum şi majoritatea activităţilor ei, cât şi a celorlalte bănci ce funcţionau în judeţ, Sătmăreana şi Arina erau îndreptate spre sprijinirea iniţiativelor provenite din lume satelor.
Sursa: Diana Kinces – Studii și comunicări istorie Satu Mare 2008