More



    De la retină la cortex

         Altfel spus de la simplu la complex. Dacă mă întrebați pe mine, care am mari probleme cu stratul de celule din globul ocular care transformă lumina în semnale nervoase, retina nu este chiar lăcașul simplității. Dar să lăsăm problemele mele și să trecem la înțelesul pe care vreau să-l disec atunci când am așternut acest titlu.

     

     

    Cum spuneam, pentru om retina are funcția principală de a transforma lumina în semnale nervoase. Cel puțin deocamdată omul, prin educația, cultura, nivelul de inteligență…, nu se poate implica asupra acurateții acestei prefaceri. Ea rămâne la cheremul naturii, a calității materialului primar (nu neaparat genetic) și al hazardului. Tocmai de aceea în cele ce urmează nu am nici o apreciere sau, din contră, nu aduc vreo învinuire asupra modului în care fiecare om este influențat de acest proces biometric.

    Partea complexă, partea individualizată, cea asupra căreia pe lângă mama natură pot acționa atât mediul familial și cel social cât și propria voință, este cortexul cerebral. I se mai spune mantia cerebrală și este spațiul cel mai generos din sistemul neuronal central pentru integrarea neuronală. Dezvoltarea acestuia se face în ritm alert în frageda pruncie, se îmbogățește prin sistemul primar de învățământ și cel familial/social, se cimentează prin sistemele mai avansate  de culegere a informațiilor (anturaj, liceu, facultate, autoinstruire) și se „rotunjește” pe tot parcursul vieții în funcție de experiențele la care sunt supuse (binefaceri și traume) și capacitatea de a rezista îmbătrânirii.

    Principalele domenii asupra cărora cortexul cerebral își propagă influența sunt: atenția, percepția, conștientizarea, gândirea, memoria, limbajul și conștiința. Am putea sintetiza toate acestea într-un singur cuvânt: cunoașterea. Dar parcă nu este suficient așa că am să încerc să și exemplific, așa după cum le înțeleg. Aici trebuie menționat că fiecare dintre voi le înțelege după propriul său mod de a gândi, după propriul său cortex cerebral.

    Atenția. Am să o exemplific printr-o oră de curs. La facultate rugam o colegă să-mi ia cursul, adică să mi-l transcrie. Eram ochi și urechi la predarea cursului. De fapt îl judecam. Îl înțelegeam și acolo unde nu pricepeam îl întrebam pe orator (profesor sau ce-o fi fost). La materiile care îmi plăceau (matematica sau cele de specialitate) aproape că nici nu mai citeam cursurile în sesiune. Cele necesare dar nu foarte plăcute (chimia, acustica, termotehnica) necesitau recitirea cu atenție a cursului cel puțin o dată și, uneori, trecerea lui prin creion (simularea unui examen scris). Cele mai puțin plăcute, gen socialism științific, degeaba le reciteam căci gândul îmi zbura în altă parte.

    Percepția. Aici cel mai bun exemplu după părerea mea este daltonismul. Să nu se înțeleagă că este vorba numai de percepția vizuală. În cortex contează și percepția asupra fenomenelor din mediul înconjurător. Altfel percepe un tunet un om de la munte față de unul din mediul urban mare.

    Conștientizarea. Să nu confundăm conștientizarea cu percepția, gândirea sau conștiința. Față de percepție diferența este că nu trece în subconștient ceea ce-am perceput. Ne dăm seama de fenomen/acțiune și îl/o introducem într-un sertăraș al memoriei. Despre diferența dintre conștientizare și gândire îmi expun mai jos părerea iar asemănarea dintre conștientizare și conștiință este pur nominală. Factorul determinant la conștientizare este transpunerea în sentimente, reacții și idei a celor percepute.

    Gândirea. Este pasul următor al conștientizării. Este judecata celor percepute și apoi conștientizate. Este pasajul care lipsește analfabeților funcționali, cu exemplificare directă în cea mai mare parte a corpului parlamentar și, din și mai multe păcate, se pare că și al corpului guvernamental.

    Memoria este total diferită față de domeniile anterioare. Este adevărat că poate fi antrenată. Poate fi chiar stimulată prin factori exteriori, dar în principal memoria este o înzestrare individuală care în cele mai multe situații se atrofiază, este degenerativă, după o anumită vârstă. Nu este obligatoriu ca cel care are o memorie bună a evenimentelor să aibă și o memorie bună a studiului individual sau cel cu o memorie proastă a numerelor să aibă și o memorie scăzută a fizionomiilor.

    Limbajul. Nu este vorba aici despre vorbele care îți ies pe gură, adică dacă ai un limbaj elevat sau de cartier. Cortexul cerebral îți dă capacitatea de a vorbi.

    Conștiința. Greu subiect. Vă las pe voi să-l disecați. Eu de exemplu, după capul meu, aș interzice războaiele!

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE