Monumentul de la Hodod ridicat în memoria erolior căzuți în luptele din 1919

0
426

La 1 Decembrie 1918 la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia românii din Transilvania s-au pronunţat ferm pentru unirea acestei provincii cu Regatul Român. Din păcate însă, pentru locuitorii Sătmarului, au urmat o serie întreagă de evenimente care au făcut imposibilă punerea în practică de către Consiliul Naţional Român Comitatens a hotărârilor luate la Alba Iulia şi implicit instaurarea unei administraţii româneşti.

Preluarea puterii la Budapesta de către gruparea bolşevică condusă de Béla Kun în primăvara anului 1919, a schimbat situaţia în această parte a Transilvaniei. Gărzile secuieşti ale acestui nou regim politic au ocupat zona Sătmarului şi au instaurat o administraţie de tip bolşevic prin aşa-numitele „Directorate maghiare”, fiind nevoie de intervenţia armatei române pentru eliberarea zonei. Luptele dintre cele două armate au fost destul de crâncene, consemnându-se pierderi importante de ambele părţi. O astfel de bătălie a avut loc la 16 aprilie 1919 în localitatea Hodod (pe atunci parte componentă a judeţului Sălaj), armata română având ca obiectiv aliniamentul Tisa şi eliberarea localităţilor ocupate de comuniştii maghiari, inclusiv a oraşului Satu Mare eliberat la 19 aprilie 1919.
În luptele de la Hodod au fost ucişi în luptă 18 militari români care au fost îngropaţi în mare grabă lângă Biserica reformată din Hodod. Ofensiva armatei române a fost condusă de căpitanul Procopie Strat, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”.
După război, trupurile celor 18 eroi au fost exhumate şi transpuse în sicrie separate, fiind depuse în cavoul monumentului, împreună cu alţi doi eroi căzuţi în comunele Bârsăul de Jos şi Corni. Trupul sublocotenentului Niculae Crişu a fost preluat de familia acestuia. Imediat după luptele de la Hodod, dr. Mihai Pop (avocat şi fost senator), împreună cu preşedintele CNR din comuna Băseşti, Alexandru Achim (protopop, care a şi participat la aceste lupte), au lansat o listă de contribuire pentru ridicarea acestui monument.
Construcţia acestuia s-a realizat prin comitetul constituit în Cehu Silvaniei, în frunte cu preşedinta de onoare Elena Pop Hossu Longin (fiica legendarului luptător naţional George Pop de Băseşti) şi preşedintele protopop Ilie Călăuz din Cehu Silvaniei. Demersurile lor au fost încununate de succes, în ciuda greutăţilor financiare. Cu un an înainte de inaugurarea monumentului, Alexandru Achim, protopop greco-catolic în Băseşti, într-o relatare pentru ziarul „Universul” din Bucureşti la 1 iunie 1930, descrie sărbătoarea Zilei Eroilor la Hodod.
Eroii căzuţi aici erau îngropaţi în cimitirul reformat din localitate. „Mormintele eroilor erau acoperite cu cununi de flori. După terminarea parastasului, de la mormintele Eroilor Români, întreaga asistenţă a plecat în procesiune, la cei trei Eroi Maghiari, îngropaţi în cimitirul reformat, unde preotul reformat a ţinut o cuvântare mai frumoasă ca oricând…” Din acest document aflăm că în aceeaşi zi, după masa, s-a întrunit „Comitetul aranjator al serbărilor obicinuite”, pentru a hotărî dacă că Eroii căzuţi la Hodod vor fie exhumaţi şi duşi la Zalău, unde se concentrează toţi eroii – aproape 100 de inşi – din întreg judeţul Sălaj, sau vor rămâne la Hodod, unde se vor aduce şi osemintele a doi eroi români căzuţi în localităţile Corni şi Bârsăul de Jos. Este vorba de sergentul Ontariu Marin şi caporalul Câmpean Vasile. Şedinţa s-a datorat faptului că un reprezentant al Societăţii Cultul Eroilor din Bucureşti, locotenent Agache Alexandru, s-a deplasat la Hodod cu delegaţia de a muta eroii căzuţi aici a Zalău. Decizia unanimă a fost ca osemintele eroilor să rămână la Hodod, însă exhumate şi mutate în locul unde se va construi monumentul mult dorit. De altfel, la acea dată, Comitetul avea deja un fond de circa 80.000 lei „colectaţi de repausatul dr. Pop Mihai, fost avocat şi senator din Cehul Silvaniei, cu scopul de a se ridica un monument Eroilor căzuţi”.
Sfinţirea Monumentului de la Hodod ridicat în memoria şi cinstirea acestor eroi a avut loc la 29 mai 1931, de Ziua Eroilor. Până la ridicarea acestui monument, în toţi anii, de Ziua Eroilor, se făcea pelerinaj la Hodod, participând oficialităţile judeţului, armata, elevii, localnicii şi preoţii din jurul Hododului. Cu ocazia sfinţirii au venit la Hodod şi rude ale celor căzuţi din Basarabia, Moldova şi Muntenia. Evenimentul a fost unul de mare anvergură, fiind deschis de o liturghie, parastasul pentru eroii căzuţi la datorie şi sfinţirea monumentului de către vicarul Bisericii Greco-Catolice, dr. Gheorghe Bob. Au susţinut alocuţiuni reprezentantul Armatei, prefectul judeţului Sălaj G. Mateşan, reprezentanţi ai ASTREI şi ai Societăţii „Cultul Eroilor”, precum şi alte oficialităţi şi reprezentanţi ai presei locale şi naţionale. La finalul evenimentelor, organizatorii au trimis telegrame de mulţumire Regelui Carol al II-lea şi primului ministru Nicolae Iorga.
În anul 2019, în judeţul Satu Mare, s-au organizat o serie întreagă de evenimente dedicate zilei de 19 aprilie 1919 şi evenimentele premergătoare eliberării Sătmarului şi instaurării administraţiei româneşti pe aceste meleaguri. S-a reuşit astfel, după aproape o jumătate de an de la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, să fie puse în aplicare deciziile luate în unanimitate de reprezentanţii aleşi ai românilor din Transilvania cu privire la viitorul lor în România Mare. Locuitorii judeţului au putut afla astfel, prin intermediul istoricilor în special, adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani în acest colţ de ţară.
Sperăm ca acest monument să redevină un loc de pelerinaj şi de pioasă recunoştinţă adusă eroilor noştri, aşa cum se întâmpla în perioada interbelică. Încadrat perfect în peisajul localităţii, cu bogate vestigii istorice, Monumentul de la Hodod, poate deveni şi un obiectiv turistic, inclus în strategia de dezvoltare turistică a autorităţilor locale şi judeţene din Satu Mare.
Sursa: Claudiu Porumbăcean – Anul 1919 în istoria Transilvaniei