Mihail Sadoveanu
S-au implinit 144 de ani de la nasterea lui MIHAIL SADOVEANU
S-a născut la 5 noiembrie 1880, in Paşcani, scriitorul Mihail Sadoveanu.
A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept.
A debutat cu patru volume deodată: „Povestiri”, „Dureri înăbuşite”, „Crâşma lui Moş Precu” şi „Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Iorga să numească acel an „anul Sadoveanu”.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.
În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând: „Povestiri de seară”, „Genoveva de Brabant”, broşura „Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”.
Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926.
A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura.(„Creanga de aur”, „Zodia Cancerului”, „Fraţii Jderi”, „Hanul Ancuţei”)
Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani (după Ion Aluneanu).
Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.
Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească.
Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian).
În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului.
Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret…, Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul.
Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una deosebit de valoroasă.
A decedat in ziua de 19 octombrie 1961 in Vanatorii Neamtului. Preluare: Ionică Moldovan
Neștiute despre Da Vinci
Dintr-o postare pe facebook semnată Elvira Jacab, aflăm 15 fapte neștiute despre Leonardo Da Vinci. Iată-le:
1. Avea darul scrisului în oglindă, un mod de a scrie în care toate literele sunt inversate pentru a „ascunde” mesajul și care poate fi citit doar cu oglindă.
2. Numele său „Da Vinci” se referă la orașul în care s-a născut: Vinci, un oraș italian din provincia Toscana.
3. A învățat să scrie și să citeasca la 5 ani, a fost un copil extrem de inteligent și încăpățânat.
4. A creat tehnica „Sfumato” care constă în crearea de umbre cu linii foarte atente și mici cu scopul de a da profunzime. Umbrele sale sunt atât de subțiri încât aproape că arată ca fumul.
5. Majoritatea picturilor sale erau incomplete. Leonardo era un om cu multe proiecte și cu multiple idei de dezvoltat, când s-a plictisit de un tablou l-a lăsat pe jumătate făcut. Multe dintre lucrările sale au rămas ca schițe
6. Când era copil, avea o dispoziție foarte macabră.
7. A studiat corpurile animalelor și, inspirat de acestea, a creat arme de război. De exemplu: el a fost primul care a creat designul unui tanc de război și s-a inspirat din carapacea unei țestoase.
8. Leonardo picta puțin cu modele, dar când a făcut-o a angajat muzicieni să cânte în timp ce picta, astfel încât modelele să se relaxeze.
9. Era un mare iubitor de animale (mai ales de cai, i s-au părut fascinanti). A petrecut ore întregi disecând cadavre pentru a le studia structurile osoase și musculare.
10. A studiat cu o atenție deosebită liliecii și păsările, în special bufnițele. Pe baza lor, a realizat schițe de avioane, elicoptere și planoare.
11. S-a dedicat analizării mișcării apelor râurilor, cu scopul de a crea curenți care să fie distribuiți în toate orașele (conductele).
12. A mers singur prin pădure și munți analizând flori și copaci, Leonardo credea că înainte întreg pământul era acoperit de mare, pentru că în munți a găsit în mod inexplicabil scoici și melci de mare.
13. A lucrat în bucătărie cu prietenul său Sandro Botticelli. Îi plăcea să experimenteze cu diferite rețete, pe lângă gătit a creat și furculița.
14. Leonardo a predat arta, dar ucenicii lui au fost aleși de el. Ei s-au remarcat întotdeauna pentru că au fost bărbați frumoși, ceea ce încurajează bârfele….
15. El a fost primul care a explicat de ce cerul este albastru. (Din cauza modului în care razele soarelui interacționează cu gazele atmosferice.)…
Henri Coandă: Pionierul Aviației
Date Biografice: Născut: 7 iunie 1886, București, România; Deces: 25 noiembrie 1972, București, România Ocupație: Inginer, inventator, om de știință, academician. Domenii de activitate: Aviație, aerodinamică, tehnologii inovatoare; Contribuții Majore Henri Coandă este unul dintre cei mai mari inventatori ai României și o personalitate marcantă a secolului XX în domeniul tehnologiei. Este cunoscut în întreaga lume pentru invențiile sale inovatoare și descoperirea efectului care îi poartă numele.Descoperiri și Invenții Notabile: Efectul Coandă (1934): Fenomen aerodinamic prin care un fluid care curge pe o suprafață curbă tinde să urmeze conturul acesteia. Acest principiu stă la baza multor aplicații moderne, inclusiv în aviație și tehnologia jeturilor; Primul Avion cu Reacție (1910):
Henri Coandă a construit și testat la Paris primul avion din lume propulsat de un motor cu reacție. Deși prototipul nu a fost complet funcțional, inovația sa a deschis calea pentru avioanele moderne. Invenții Diverse: -Locomotiva aerodinamică; -Dispozitive pentru ameliorarea fluxurilor de aer în construcții; -Aplicații industriale bazate pe efectul Coandă; -Educație și Activitate Profesională – Studii: Școala Politehnică din București; Institutul Montefiore din Belgia; Școala Superioară de Aeronautică și Construcții Mecanice din Paris
Activități: A lucrat în Franța, Marea Britanie și Statele Unite în diverse domenii legate de aerodinamică și tehnologii avansate. A fost director tehnic al unei companii de aviație și consultant pentru proiecte de infrastructură.
Premii și Recunoașteri: Membru al Academiei Române; Numeroase distincții internaționale pentru contribuțiile sale în inginerie și aerodinamică. Numele său este asociat cu Aeroportul Internațional Henri Coandă din București, un omagiu adus geniului său.
Moștenirea lui Henri Coandă
Henri Coandă a fost un vizionar, un om înaintea timpului său, care a transformat ideile inovatoare în realități tangibile. Efectul Coandă este folosit astăzi în avioane, turbine, aparate medicale, industria auto și multe alte domenii. În fiecare zi, tehnologia modernă poartă amprenta geniului său. Prin ideile sale revoluționare, Henri Coandă a dovedit că limitele sunt doar o barieră temporară pentru cei care îndrăznesc să viseze.
Henri Coandă a zis:„Fiecare invenție este o cărămidă la temelia progresului uman.”
Ionică Moldovan
Nicolae Labiș
Poetul cu o viață extrem de scurtă, 21 de ani, s-a născut la data de 2 Decembrie 1935, în comuna Mălini, județul Suceava. Era foarte apreciat pentru agerimea minții sale, fiind supranumit “ Buzduganul unei generații”.
Capodopera sa literară este „Moartea Căprioarei “ ! (Sursa: Ion luneanu, România izvorul sufletului)
Moartea căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit și a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte și gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târșuri,
Și brazii mă zgârie, răi și uscați.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munții Carpați.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cișmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină și grea.
Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în șirag să se-adape
Una câte una căprioarele.
Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac.
Amețitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege și de datini.
Cu foșnet veștejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare plutește-n univers!
Pe zare curge sânge și pieptul mi-i roșu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am șters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineții,
Și stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aș vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!
Ea s-arătă săltând și se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Și nările-i subțiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Știam că va muri și c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puștii tatii să dea greș!
Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Își ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Și viața căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure și pustii.
Împleticit m-am dus și i-am închis
Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne,
Și-am tresărit tăcut și alb când tata
Mi-a șuierat cu bucurie: – Avem carne!
Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să beau.
Amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege și de datini…
Dar legea ni-i deșartă și străină
Când viața-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina și mila sunt deșarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă și pe moarte.
Pe-o nară pușca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalță tata foc înfricoșat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să știu
Un clopoțel cu clinchet argintiu…
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei și rărunchii.
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, și-aș vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Și codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândește tata? Mănânc și plâng. Mănânc…
(Preluare: Ionică Moldovan)
Cele zece porunci
Cele 10 porunci ale poporului Român, găsite într-un ziar din anul 1930…
1.) Daţi copiilor voştri nume românesc!..
2.) Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti..
3.) Limba românească este o moştenire din bătrâni şi totodată o avere care nu trebuie să se piardă niciodată..
4.) Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-le de la gură la gură ca să le ştie fiecare..
5.) Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime..
6.) Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi Români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la Români..
7.) Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă- românească..
8.) Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime..
9.) Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte..
10.) Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa în El s-a păstrat binele întregii Românii..”Sursă internet.
(Preluare: Ionică Moldovan)