Povestea Țării Oașului și participarea oamenilor de aici alături de maramureșeni este una extrem de interesantă. Bărbații din Oaș erau în alaiul maramureșenilor în defilarea de la Alba Iulia, unde Maramureșul a deschis parada datorită ținutei lor impecabile. Multe sate din Țara Oașului nu au avut Credenționale și nu și-au desemnat oficial delegați care să-i reprezinte la Alba Iulia, însă Ioan Bilțiu Dăncuș spune că vagonul din Maramureș care s-a dus la Alba Iulia a fost situat între vagoanele din Țara Oașului și din Sălaj.
În urma cercetărilor reiese că au fost peste 25 de reprezentați din Oaș. Delegația maramureșenilor a avut peste 120 de membri. Între oșeni au fost și reprezentanți cu drept de semnătură la Alba Iulia, și aici ne referim în primul rând la Augustin Maxim, egumenul Mănăstirii Bixad (cel care a lucrat de mână un tricolor imens sub care s-au grupat maramureșenii și oșenii), Tămaș al lui Ion Fanea, primar din Călinești, Iustin Pop, preot în Gherța Mare, Sever Pop, avocat în Turț, Vasile Zvona, țăran din Gherța Mare, Nicoară Ioan Popa, țăran din Turț, Ioan Doroș, avocat în Tarna Mare și Ioan și Atanasie Doroș, tată și fiu, unul avocat și celălalt preot. Lucrurile s-au mișcat foarte greu în Satu Mare pentru că notarii și jandarmii unguri erau bine organizați, iar trupele erau bine comasate, astfel că românii nu s-au putut mișca în voie.
De-a lungul istoriei, oșenii s-au ținut foarte aproape de maramureșeni, iar românismul lor s-a păstrat și datorită legăturilor strânse pe care le avea Maramureșul cu această parte de lume. Pentru că ei erau legați prin voievozi care stăpâneau ambele teritorii, dar mai ales prin Drumul Sării care pornea de la Coștiui, Ocna Șugatag, trecea pe coastele Săpânței, Țara Oașului, Satu Mare și mergea spre Budapesta și Viena.
În anul 1899, la Turț se înființează primul despărțământ al Asociației Astra și datorită acestui lucru sunt foarte mulți preoți și dascăli ai Țării Oașului care se implică și trezesc conștiința de neam în rândurile oșenilor, care, așa cum se exprima monografistul Ioan Mușlea „oșenilor le era frică de școală, dar niciodată nu se temeau de cuțit”.
Preoții din Oaș intră în mișcarea Astrei încă de la începuturi, iar dintre ei se remarcă Eugen Vedeanu din Târșolț, Iuliu Daraban din Voinești, Ioan Sabo din Bixad și Ioan Pop, protopopul din Turț. Sub auspiciile Astrei începe să se dezvolte viața intelectuală și în Țara Oașului, mai ales că este consemnat că viața satelor era extraordinar de primitivă, iar oamenii nu reușeau să facă nici patru clase elementare, pentru că foarte mulți erau legați de pământ și duceau luptă cu supraviețuirea.
Cu toate acestea, în ședințele Despărțământului Astra, când se strâng fonduri pentru a se înființa biblioteci la sate, foarte mulți oameni simpli donează sume importante. Din acești bani s-au refăcut și școlile.
Învățământul din Oaș se dezvoltă în paralel cu cel din Maramureș, pentru că o parte din dascălii de aici erau absolvenți ai Școlii de învățători de la Sighetu Marmației. În 1910, învățătorul Dumitru Ardelean se ocupă de organizarea Astrei și de o întâlnire a învățătorilor din zona respectivă. Dar apoi vine Războiul și Țara Oașului are mari probleme în special din cauza sărăciei. Unii preoți de aici își transformă casele în adevărate orfelinate pentru copiii săraci din Țara Oașului.
O parte dintre țăranii înstăriți ai Țării Oașului erau destul de deschiși și erau în legătură permanentă cu învățătorii și preoții, iar asta a contribuit la propagarea sentimentului național. În felul acesta s-a trezit spiritul național în rândurile oamenilor de aici. Din cei 25 de participanţi la Marea Unire au fost 7 preoți, 3 avocați, 13 țărani, un învățător și un soldat. Ei au votat la Casina Ofițerească din Alba Iulia și este notat că „s-au uitat la ei mulți oameni, pentru că erau apropiați ca înfăţişare cu dacii liberi. Mergeau apăsat, cu piepturile drepte și privirea în față”. Așa îi descrie în memoriile sale unul dintre participanții la Unirea din Alba Iulia, învățătorul Tomoioagă Adrian din Bocicău, stegar, care se trage din Maramureș, prin strămoșii lui.
