Deportarea evreilor sătmăreni şi bombardarea oraşului de către sovietici, două dintre momentele tragice ale Sătmarului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

0
558

Deportarea evreilor sătmăreni şi bombardarea oraşului Satu Mare de către sovietici sunt două dintre filele negre ale oraşului de pe Someş.

 

Evreii sătmăreni au reprezentat o comunitate importantă şi cu contribuţii remarcabile în formarea şi dezvoltarea oraşului şi comitatului Sătmar de odinioară. Despre evreii sătmăreni au apărut de-a lungul deceniilor o serie de lucrări istorice, care au redat aspecte despre dezvoltarea acestei comunităţi, aportul ei la prosperarea economică şi culturală a oraşului în perioada antebelică şi interbelică, despre tragedia holocaustului şi despre reluarea vieţii comunitare după cel de-al doilea război mondial.
Despre evreii sătmăreni şi despre Holocaust se găsesc multe documente în arhivele de stat respectiv cele bisericeşti. La Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, în fondul Prefecturii, se poate urmări în profunzime întreaga perioadă începând cu ascensiunea nazismului până la anii de după Holocaust.
Holocaustul reprezintă manifestarea extremă a antisemitismului, concepţie prezentă mai mult sau mai puţin explicit în Europa încă din Evul Mediu. Sentimentul general de ostilitate împotriva evreilor, utilizat de ideologia nazistă, se accentuează cu rapiditate începând cu anii 30, prin acte de discriminare legislativă, şi culminează în anii celui de al doilea război mondial, prin exterminarea în masă a populaţiei evreieşti. Decretele legislative îndreptate împotriva evreilor provoacă în timp o degradare a statutului economic, social şi moral al acestora. De aici şi până la încadrarea populaţiei semite, lăsată fără posibilitatea de opune rezistenţă, în ghetouri sau lagăre de muncă forţată nu mai este decât un pas. În Satu Mare ghetoul a fost înfiinţat în mai 1944, pe un amplasament ce corespundea cartierului cu cel mai mare număr de evrei din oraş. Câteva săptămâni mai târziu, încep deportările masive ale evreilor sătmăreni spre lagărul de exterminare de la Auschwitz. Cele 6 transporturi care pleacă din ghetoul Satu Mare între 19 mai şi 1 iunie 1944 au condus spre moarte aproximativ 18.000 de oameni.
Cel de al Doilea Război Mondial a determinat pierderi de vieți omenești și distrugeri materiale fără precedent. Dezvoltarea accelerată a tehnicii în anii conflagrației a determinat extinderea conflictului și în spatele liniei de front. Cea mai importantă cauză a numărului uriaș de victime civile din cel de al doilea război mondial a fost bombardarea aeriană a marilor orașe.
În toamna anului 1944, Satu Mare cade victima unui atac aerian sovietic care viza sediul comandamentului armatei germane aflat în această perioadă în oraș. Bombardamentul s-a desfășurat în zilele de 16, 17 și 19 septembrie, cu efecte dezastruoase asupra vieții locuitorilor: numărul total al victimelor s-a ridicat la 170 de morți (dintre care doar 34 soldați) și 350 de răniți; toate locuințele din oraș au fost afectate, iar 200 au fost distruse total; 50% dintre sătmăreni au rămas fără adăpost.
Pradă bombardamentelor de atunci a căzut şi clădirea Teatrului, considerată printre cele mai moderne ale vremii, gradul de deterioarare fiind în aşa măsură încât a împiedicat continuarea activității teatrale a orașului pe o perioadă de zece ani, mai exact până în 1956.
Șocul atacului aerian a determinat autoritățile locale și 90% dintre locuitori să părăsească orașul.
Și alte orașe din zonă, precum Careiul, au fost ținta bombardamentelor aeriene, dar nu de amploarea celor care au afectat Satu Mare. În urma distrugerilor masive, Satu Mare se reface total abia la sfârșitul anilor ’50.