Mănăstirea „Sf. Treime” din Moişeni este cea mai nouă mănăstire din Ţara Oaşului, la ieşirea din satul Huta, nu departe de locul unde, printr-o tradiţie de 50 de ani, se desfăşoară sărbătoarea tradiţională „Sâmbra Oilor”, la interferenţa judeţelor Satu Mare şi Maramureş, pe drumul dintre Negreşti Oaş şi Sighet, DN19. Datarea istorică este 2004, prima şi singura mănăstire de maici şi cu biserica din lemn, dar prin mărime şi forme armonioase, este una din monumentele spirituale din cuprinsul Ţării Oaşului.
Majoritatea maicilor din această mănăstire sunt formate la Mănăstirea Agapia, una din cele mai cunoscute şi tradiţionale centre monahale din ţară. Ctitorul acestui aşezământ monahal este preotul Toma Bobiţă, paroh în Parohia Ortodoxă Moişeni de aproape patru decenii . De altfel, ctitoria aceasta este împlinirea unei făgăduinţe a părintelui Bobiţă, făcută în contextul unor grele încercări de care au avut parte sfinţia sa şi doamna preoteasă, încercări de care au izbutit să se izbăvească. Complexul monahal este amplasat pe o colină, la un loc predestinat, cunoscut sub numele de „Ciuncaşu Popii”. În Duminica Tomii a anului 2004, s-a sfinţit acest loc mirific şi se aşaza o troiţă de către un sobor de preoţi conduşi de părintele Mihai Feher, protopop de Oaş. Biserica este din lemn de brad, în stil moldovenesc, ridicată sub atenta supraveghere şi îndrumare a meşterului Petre Ciornei din Vatra Moldoviţei.
Acelaşi stil arhitectural este întâlnit şi la multe biserici din Făgăraş, Copşa Mică şi din unele zone dobrogene. Întreaga structură de lemn a fost ridicată pe o fundaţie de beton, într-un timp extrem de scurt: o lună de zile (în acelaşi an, 2004). Biserica este terminată, acoperită cu tablă de aluminiu, lambriată în exterior, tencuită în interior şi pregătită pentru pictura în tehnica fresco, respectiv dotată cu iconostas, străni, jilţuri laterale, tetrapoade (sculptate la Fălticeni, în stil moldovenesc, în lemn de stejar). Mănăstirea este dotată cu patru clopote de 500, 400, 300 respectiv 200 kg. În anul 2005, s-au construit şi chiliile maicilor vieţuitoare aici; actualmente acest edificiu este acoperit şi asigurat, ca şi biserica, cu încălzire centrală. Toate aceste lucrări s-au realizat cu strădania, jertfa şi bunăvoinţa ctitorului mănăstirii (Pr. Toma Bobiţă şi preoteasa Luşca), a credincioşilor din Moişeni, Certeze şi din întreaga Ţară a Oaşului, dar şi cu bunăvoinţa multor sponsori. În ceea ce priveşte viaţa monahală, din anul 2005 mănăstirea se bucură de prezenţa unei obşti alese formate din 9 vieţuitoare, aflate în grija monahiei Ieronima Selever în calitate de stareţă, transferată de la Mănăstirea Agapia, din Moldova.
Mănăstirea „Sfinții Mihail și Gavril” din Prilog – este mănăstire greco-catolică, şi a fost sfinţită ca biserică parohială în 1997. A fost construită de către legendarul călugăr şi tămăduitor Mihai Neamţu, prin eforturile proprii şi contribuţia a mii de oameni pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Călugărul Mihai s-a născut la 12 septembrie 1924 şi a decedat la 23 iunie 2000. Mormântul său, frumos îngrijit, se află în apropierea bisericii din incinta Mănăstirii din Prilog. Încă din timpul vieţii „Unchiului Mihai”, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi dreptate. A dus o viaţă de sfânt, toată existenţa sa a fost în folosul semenilor săi. El şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă.
Din 1970 începe să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceai şi îndemnându-i la rugăciune. În 1983, datorită tratamentelor care au dus la vindecări în sute de cazuri, au început să sosească la Prilog zeci de oameni zilnic. Toţi cei care au venit au fost primiţi. Recompensa bănească a fost refuzată de fiecare dată de călugărul Mihai şi de sora dânsului Anuca. Avea un adevărat har divin: să „vadă” prin om şi să descifreze diagnosticul precis după nişte semne doar de el ştiute, după umblet, vorbă, culoarea obrazului. A fost medicul celor săraci şi al celor fără speranţă. În decurs de atâţia ani, aproape un milion de oameni au trecut pe la el.
Sursa: Ștefan Haiduc – Destinul în mentalitate din Țara Oașului
Nicolae Ghişan
