Transportul public de călători din Satu Mare are o istorie bogată, evoluând de-a lungul deceniilor de la mijloace rudimentare la un sistem modern de transport urban. Orașul a cunoscut transformări semnificative în infrastructura sa de transport, reflectând schimbările economice și sociale ale regiunii.
La începutul secolului XX, transportul public în Satu Mare era asigurat de trăsuri trase de cai, utilizate atât pentru transportul de persoane, cât și pentru mărfuri. Acestea erau gestionate de antreprenori privați, iar rutele erau limitate la principalele artere ale orașului.
Transportul în comun de călători în orașul Satu Mare începe în anul 1900, odată cu construirea unei căi ferate înguste, dar modificată pe teritoriul oraşului în linie de tramvai electrică, linie inaugurată în data de 8 noiembrie 1900.
Tramvaiul electric pornea de la Gară, Strada Griviţei, Calea Traian, Strada Mihai Viteazu, Strada Horea, înconjura Piaţa Centrală prin faţa Primăriei vechi-clădirea a fost demolată în anul 1902, în loc construindu-se actualul hotel Dacia-în continuare pe Strada Cuza Vodă, Strada Mircea cel Bătrân, vechiul pod peste Someş, Bulevardul Cloşca, Strada Gara Ferăstrău, unde la vremea respectivă funcționa un ferăstrău cu aburi. Calea ferată îngustă continua până la Ardud şi de la podul peste Someş, simultan cu tramvaiul, circula un tren cu aburi care avea şi vagoane pentru călători. Vagoanele tramvaiului au fost furnizate de Fabrica Ganz, două vagoane mari cu patru axe şi patru motoare, dar şi trei vagoane mici cu două axe şi două motoare.
Energia electrică era furnizată de o uzină electrică veche, funcționând cu turbine cu aburi care acționau dinamuri de curent continuu, amplasată pe malul drept al râului Someș în apropiere de vechiul pod.
La 31 decembrie 1906, MÁV, care preluase contractul pentru această linie, nu a mai dorit să întrețină centrala electrică şi în consecință a suspendat tramvaiul. În continuare, în oraş nu a mai funcționat decât trenul cu aburi.
În anul 1920, calea ferată îngustă a fost scoasă din centru şi deviată de pe Calea Traian pe Strada Vasile Lucaciu.
În perioada interbelică transportul călătorilor în Satu Mare era asigurat de către trenul cu aburi şi birje, iar în anul 1932, apar primele taxiuri particulare.
Apariția autobuzelor
Odată cu dezvoltarea industrială și creşterea populației, s-a resimțit nevoia unui sistem de transport mai eficient. Astfel, în perioada interbelică, și mai ales în anii 1950, au apărut primele autobuze care deserveau orașul. Inițial, acestea erau administrate de companii private, dar odată cu instaurarea regimului comunist, transportul public a fost naționalizat.
În anii ‘60 și ‘70, transportul public din Satu Mare a cunoscut o expansiune considerabilă. Autobuzele de producție românească, precum cele fabricate de uzinele Rădăuți și București, au înlocuit modelele vechi, iar rețeaua de trasee a fost extinsă pentru a deservi noile cartiere muncitorești.
A apărut şi activitatea de taximetrie în orașul Satu Mare, la început cu un singur turism tip Warsava. În anul 1962, s-au transferat două autobuze TV2 şi s-a cumpărat încă unul de același tip. În anul când Satu Mare a devenit Județ, numele întreprinderii a rămas Întreprinderea Comunală Satu Mare, secția transport având şi autobaze exterioare în oraşele Carei, Negreşti-Oaş şi Tăşnad.
În anul 1973, s-a dat în folosință noul sediu al secției de transport pe Strada Gara Ferăstrău, nr. 9, cu pavilion administrativ şi bază de întreținere pentru 200 de autobuze. În anul 1979, s-a atins nivelul maxim de dotare cu mijloace de transport: 117 autobuze în total din care: 85 în municipiul Satu Mare, 10 în Negreşti-Oaş, 6 în Carei, 5 în Tăşnad.
Cele 85 de autobuze din municipiul Satu Mare deserveau 32 de trasee urbane şi suburbane. S-a dezvoltat şi activitatea de taximetrie, ajungându-se la un parc de 40 autoturisme. În anul 1980, transportul local s-a desprins de Întreprinderea Comunală şi s-a transformat în Întreprinderea Judeţeană de Transport Local.
Perioada de tranziție și modernizarea
După 1989, odată cu trecerea la economia de piață, transportul public din Satu Mare a suferit transformări majore. Au apărut companii private care au început să opereze pe anumite rute, iar autobuzele vechi au fost treptat înlocuite cu modele mai moderne, cu un consum mai redus de combustibil și emisii mai mici de poluanți.
În anul 1990, s-a transformat în Regia Autonomă Transurban, renunțându-se la autobazele exterioare, transportul de marfă şi taximetrie. În anul 1995, R.A. Transurban s-a desființat, devenind o secție în cadrul Regiei Autonomă Comunală. La 1 ianuarie 2006, transportul local a devenit societate comercială numită S.C. Transurban S.A.
Astăzi, transportul public din Satu Mare este asigurat de o flotă de autobuze care este într-o continuă modernizare. S-au implementat soluții digitale pentru achiziția biletelor și planificarea rutelor, iar orașul explorează opțiuni ecologice, cum ar fi autobuzele electrice și soluțiile de mobilitate urbană sustenabilă.
Transportul public din Satu Mare rămâne un element esențial al infrastructurii locale, adaptându-se permanent la nevoile cetățenilor și la tendințele tehnologice moderne.
