Întrucât postul este una dintre cele mai eficiente arme ale creștinului împotriva necazurilor și ispitelor care intervin în viață se impune să cunoaștem câteva dintre temeiurile biblice și patristice ale acestei rânduieli binecuvântate, care este postul.
Vechimea postului reiese din porunca dată de Dumnezeu protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, în Grădina Edenului, de a nu mânca din “pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Facere II; 17). Încălcarea poruncii dumnezeieşti a atras izgonirea lor din Eden. Sfântul Vasile cel Mare zice: “Postul e mai vechi ca legea. Are aceeaşi vârstă ca şi omenirea. Legea postului a fost dată în paradis. Adam a primit întâia oară porunca de a posti. Cuvântul <<nu mâncaţi>> este o lege a postului şi înfrânării. Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te dar înaintea lui Dumnezeu prin post”. Sfântul Vasile continuă: “N-am postit, şi am fost alungaţi din rai! Să postim dar, ca să ne întoarcem în rai!”
Oferindu-ni-Se ca model, Mântuitorul Iisus Hristos a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Matei IV; 2), în Pustiul Quarantaniei, după ce a primit botezul lui Ioan, în râul Iordan. De asemenea, a postit adesea de-a lungul activităţii Sale mesianice, fiind pildă tuturor. Arătând diferenţa clară dintre postul fățarnicilor (al celor care postesc doar de ochii lumii) şi postul creştin, care produce o schimbare reală înlăuntrul fiinţei noastre, fiind întemeiat pe iubire, căință pentru păcatele săvârșite, iertare, rugăciune, smerenie, bunătate, blândețe şi caracterizat prin discreţie, Domnul afirmă: “Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei VI; 16-18).
Postul autentic este o atitudine sufletească, este o “hrană a sufletului” (Sfântul Ioan Gură de Aur) şi “tăierea voii” (Sfântul Teodor Studitul) celei înclinate spre păcat (pentru că smereşte patimile trupului şi le supune sufletului). În acest sens, Dumnezeu ne vorbeşte prin proorocul Isaia astfel: “Nu ştiţi voi postul care Îmi place? Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine… Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-Mă!” (Isaia cap. 58).
Sunt persoane care trăiesc cu falsa impresie că postul reprezintă doar o simplă abţinere, pentru o anumită perioadă de timp, de la mâncare, băutură şi petreceri. Alte persoane compară postul cu o dietă sau cu un regim, urmărind nu purificarea sufletului, ci slăbirea trupului din considerente estetice. Postul, înțeles ca o coordonată esențială a vieții spirituale, este benefic atât sufletului, cât și trupului, deoarece are un efect purificator: menține sănătatea şi echilibrul forțelor interioare ale corpului uman, îmblânzeşte pornirile trupului și facilitează urcuşul sufletului spre Dumnezeu. Nu trebuie să omitem nicio clipă faptul că postul presupune înlocuirea răului cu binele, a păcatului cu virtutea.
Pentru ca postul nostru să fie bineplăcut lui Dumnezeu, se cade ca acesta să pornească din proprie iniţiativă, ca o consecinţă a credinţei ferme că ne poate fi de un mare folos. Apoi, se impune ca el să fie un rod al dragostei noastre faţă de Părintele ceresc, pentru Care suntem în stare să renunţăm, un timp, la plăcerile trupului, trăind o viaţă mult mai aproape de El, scrie părintele Toma Chiricuţă. Totodată, postul se cuvine să fie o floare a dragostei faţă de aproapele, concretizată în sensibilizarea la suferinţele acestuia şi în săvârşirea faptelor bune, în special a milosteniei. Între post şi celelalte virtuţi se naşte o relaţie de interdependenţă. Postul lipsit de fapte bune îşi pierde, automat, din valoare.
Postul nu constituie o acţiune uşoară, aşa cum s-ar părea, întrucât vizează, în egală măsură, trupul şi sufletul. Este o jertfă adusă lui Dumnezeu, dar în folosul nostru; presupune anumite sacrificii, dar Domnul nu ne lasă nerăsplătiți. Prin intermediul postului ne curăţim în interior de orice pornire spre păcat, iar trupul ni se păstrează sănătos prin promovarea şi practicarea cumpătării în mâncare şi băutură. Prin urmare, “să intrăm în limanul sufletelor noastre, adică în post, ca să putem culege de pe urma lui, cu îmbelşugare, roadele cele bune”, conchide Sfântul Ioan Gură de Aur.