Oamenii sunt opera propriilor gânduri. Cel care înaintează mereu este cel care prin tot ce face, prin modul său de a se comporta față de ceilalți, prin caracterul, gândurile și ideile sale transmite un mesaj simplu: “sunt un om important”. Trebuie să credem cu putere în valoarea noastră.
Succesul înseamnă libertate; el ne eliberează de griji, frustrări, frică și eșec. Succesul înseamnă respect de sine. Fiecare om râvnește succesul. O parte din acea pragmatică înțelepciune care clădește succesul se află în acel citat din Biblie, unde se spune că doar credința poate muta munții din loc. Acest pasaj din Biblie are ca referinţă transformarea adevărată pe care credinţa o poate aduce în viaţa noastră. Asadar, este vorba despre muntele „inimii” omului, care poate fi mutat prin puterea credinţei. Dacă am crede într-adevăr, am putea să îndepărtăm blocajele şi obstacolele din calea noastră şi chiar să depietrim inima unui necredincios prin puterea credinţei noastre. Un alt aspect important prezentat în Biblie este acela că „dacă sămânța nu moare, ea nu poate creşte”. Această afirmaţie se referă la credinţă, evidenţiind necesitatea transformării şi renunţării la vechile obiceiuri ale vieţii noastre. Credinţa trebuie să se nască din nou, într-o versiune mai puternică şi mai clară, pentru a putea creşte şi a aduce roade. În același mod, credința noastră trebuie să treacă prin greutăți și încercări pentru a deveni mai puternică.
Putem obține succesul crezând în reușită. Nu este nimic magic în puterea credinței. Credința, atitudinea pozitivă și constructivă nasc puterea, îndemânarea și energia necesare pentru a acționa. Atunci când credem că putem reuși, cum vom reuși va veni de la sine. Dacă studiem oamenii în profunzime, vom descoperi că cei pe care i-a ocolit succesul suferă de o boală a gândurilor care le sufocă mintea, “boala scuzemiei”. Asemeni oricărei boli, scuzemia se agravează dacă nu se administrază tratamentul adecvat. De îndată ce victima bolii eșecului și-a ales o scuză care va ține, nu mai renunță la ea și se bazează pe aceasta pentru a-și explica sieși și celorlalți de ce nu progresează. Și de fiecare dată când victima invocă o scuză, aceasta se întipărește adânc în subconștientul său. Gândurile, fie ele pozitive sau negative, devin mai puternice când sunt repetate în mod constant.
Ceea ce contează cu adevărat nu este cât de inteligenți suntem, ci cum ne folosim inteligența pe care o avem. Cu o atitudine pozitivă, optimistă și cooperantă, cineva cu un coeficient de inteligență mare va câștiga mult mai mult și va obține un mai mare succes decât o persoană pesimistă, necooperantă, cu o atitudine negativă, chiar cu un coeficient de inteligență foarte mare. Diferența dintre cel ce obține succese majore și “ratați” se reduce, în cele din urmă, la atitudini diferite sau la o tactică diferită de a-și contura strategia gândurilor. Cei ce obțin succese sunt cu mai puține griji, sunt mai entuziaști, nutresc o simpatie față de semeni.
Să ținem cont doar de inteligență sau și de caracter? Experiența arată că este preferabil un om cu o minte mai modestă, dar cu un caracter bun, care poate prin efort să facă mult mai mult decât realizează unul cu inteligență foarte bună, dar care posedă un caracter greu de suportat de către alții. Pe primul plan ar trebui să punem caracterul, modalitatea în care te înțelegi cu cei din jur. În lume ar trebui să domnească înțelepciunea și este nevoie de înțelegere, de diplomație
Trebuie să ne consolidăm încrederea în noi și să ucidem teama. Grija, tensiunea, jena, panica, toate își au izvorul în imaginația negativă. Teama este dușmanul succesului. Teama îi împiedică pe oameni să fructifice ocaziile favorabile, teama reduce vitalitatea fizică și-i îmbolnăvește pe oameni, teama stă la baza problemelor organice, scurtează viața. Acțiunea vindecă teama. Lipsa hotărârii, amânarea, pe de altă parte, o cultivă. Nu se naște nimeni cu încredere în sânge. Încrederea se construiește strop cu strop. Cei care emană încredere, cei care au învins grija și se simt în largul lor oriunde și oricând, și-au câștigat încrederea în ei. Pentru a ne vindeca de teamă și a dobândi încrederea este nevoie, în primul rând, să izolăm teama, să punem degetul pe rană și să aflăm cu exactitate de ce anume ne temem, iar în al doilea rând să acționăm constructiv. Orice tip de teamă își are leacul într-un anumit tip de acțiune.
În fiecare zi, noi deschidem câte un cont de gânduri în mintea noastră. Ele cresc și devin memoria noastră. Toți ne confruntăm cu o mulțime de situații neplăcute, jenante, descurajante. Oamenii fără succes le pun la suflet, ei rețin situațiile neplăcute, deci le asigură un statut solid la nivelul memoriei. Nu-și mai iau gândul de la astfel de situații. Pe de altă parte, oamenii încrezători şi de succes uită de necazuri. Ei sunt specialiști în depozitarea gândurilor pozitive în banca lor de memorie. Gândurile negative ne uzează fără niciun rost motorul mental. Ele creează îngrijorare, frustrare și sentimente de inferioritate. Ca atare, să ne amintim doar de experiențe plăcute, pozitive.
Gândurile negative trebuie distruse înainte de a se transforma în monștri mentali. Oamenii pot transforma în monstru mental aproape orice incident neplăcut. Fie că problema psihologică este majoră sau minoră, vindecarea survine atunci când oamenii învață să nu mai scoată aspecte negative din banca de memorie și, în locul lor, să scoată doar gânduri bune. Când ne amintim de situații de orice fel, să ne concentrăm asupra părții bune a experienței avute, lăsând răul la o parte. În fiecare dintre noi sălășluiește dorința de a avea dreptate, de a gândi corect și de a acționa în consecință. Când acționăm împotriva acelei dorințe, împotriva conștiinței, sentimentul de culpă blochează procesele de gândire, conștiința este cuprinsă de „cancer”. Treptat el se generalizează, distrugându-ne încrederea. Urmând calea cea dreaptă, ne păstrăm conștiința împăcată, iar asta ne consolidează încrederea în sine. Când facem ceea ce știm că nu este bine, se petrec două lucruri. Mai întâi ne este teamă, iar această teamă ne distruge încrederea. În al doilea rând, mai devreme sau mai târziu, ceilalți află și își pierd încrederea în noi.
Marii gânditori sunt specialiști în crearea unor imagini pozitive, entuziaste, optimiste în mințile lor și în mințile altora. Ca să gândim la scară mare, trebuie să folosim cuvinte și expresii care produc imagini mentale importante, pozitive. Pentru a scoate ce este mai bun din sufletul oricui, trebuie mai întâi să vizualizăm acele valori. Eticheta pe care ne-o aplică lumea este aproape identică cu cea pe care ne-o aplicăm noi înșine. Gândirea creatoare se identifică cu aflarea unor modalități noi, îmbunătățite, de a face orice. Atunci când credem că ceva este imposibil, mintea va acționa în direcția aflării unor motive de neîmplinire. Dar când credem cu tot sufletul că putem îndeplini ceva, mintea se pune pe treabă și ne ajută să găsim modalitățile de îndeplinire. Credința în împlinire pregătește calea ce duce spre soluții creatoare. Atunci când credem că ceva nu este posibil, punem în practică o gândire distructivă. Credința eliberează puterile creatoare. Neîncrederea ne obligă să punem frâne. Capacitatea este o stare de spirit. Cât putem face, depinde de cât credem că putem face. Când credem cu tot sufletul că putem face mai mult, mintea noastră gândește creator și ne indică calea pe care s-o luăm.
Persoanele care sunt tratate cu respect au și mai mult succes. Cum se poate explica acest lucru? Gândirea aduce reala diferență. Cei din jur văd în noi ceea ce vedem noi înșine în propria persoană. Suntem tratați așa cum credem că merităm. Ca să ne simțim importanți, trebuie să credem că suntem importanți. Modul în care gândim ne determină comportamentul. La rândul său, de acest comportament depinde cum ne vor trata ceilalți. Câștigarea respectului de sine este un pas simplu. Cu cât ne respectăm mai mult, cu atât vom fi mai respectați. Respectul de sine se vede în tot ceea ce facem. Comportarea noastră în plan fizic ne afectează și starea interioară. Suntem reflectarea vie a gândurilor noastre. În fiecare zi vedem oameni care nu mai cred deloc în ei înșiși. Le lipsește respectul de sine, direcționat către cel mai important produs al lor, ei înșiși. Acei oameni sunt complet indiferenți, se simt neînsemnați, nu au deloc valoare și pentru că așa se simt, așa și sunt.
Ca atare, trebuie să ne identificăm calitățile, punctele de superioritate și să ne apreciem la justa noastră valoare. Corpul nostru este ceea ce îi oferim drept hrană. În același fel, mintea este ceea ce îi oferim drept hrană. Hrana mentală este mediul înconjurător în care trăim, toate lucrurile mărunte care ne influențează gândirea conștientă și subconștientă. Tipul de hrană mentală pe care îl consumăm ne determină obiceiurile, atitudinile, personalitatea. Fiecare din noi a moștenit o anume capacitate de dezvoltare. Însă, cât din acea capacitate am dezvoltat și felul în care am dezvoltat-o depinde de felul de hrană mentală cu care ne-am alimentat. Ambientul ne modelează, ne determină modul de gândire. Ținta gândurilor noastre, scopurile, atitudinile, însăși personalitatea noastră sunt opera mediului înconjurător. Cei care ne spun că nu se poate, sunt mai mereu oameni care nu au obținut succesul, sunt pur și simplu mediocri în ceea ce privește împlinirea în viață. Păreri din partea unor astfel de persoane pot fi otrăvitoare. Să ne apărăm împotriva celor care vor să ne convingă că nu suntem capabili de ceva. Să acceptăm sfaturile negative doar ca o provocare ce ne va dovedi că suntem în stare. Să fim precauți în legătură cu acest lucru, să nu-i lăsăm pe cei ce gândesc negativ să ne distrugă planul de a ne conduce spre succes prin intermediul gândurilor. Negativiștii sunt peste tot și par să se distreze sabotând succesul celorlalți. Modul nostru de gândire se reflectă în comportamentul nostru. Atitudinile sunt oglinzi ale minții ce reflectă gândurile.
Mirela Halmi
Puterea gândului în procesul de vindecare (2)
