Mai țineți minte duo-ul Dalida – Alain Delon interpretând melodia „Paroles, paroles”? Sensul acestor cuvinte este „vorbe goale”, cum vorbe goale sunt și atribuirea acestei melodii cuplului francez. Melodia este de fapt integral italiană. Textul aparține celebrului versificator italian Leo Chiosso („Che bambola”, „Che notte”, „Eri piccola cosi”, „Criminalmente bella”, „Love in Portofiro”…) și s-a numit „Parole parole”, fără virgulă. Muzica a fost compusă de dirijorul Gianni Ferrio. Prima interpretare a fost încredințată căntăreței Mina, în vogă la acea vreme (1972) și actorului Alberto Lupo (agentul 606), un precursor al agentului 007 (James Bond).
Ce mi-a venit să vă atrag atenția asupra acestei melodii? Păi starea actuală pe plan mondial, acutizată pe plan național. Totul se clădește pe vorbe. Pe vorbe goale. Se construiește (doar) pe vorbe, se dezvoltă (doar) pe vorbe, se economisește (doar) pe vorbe, se iubește (doar) pe vorbe, se moare și pe vorbe. Fostele mari puteri se autodistrug prin vorbe fără acoperire, Europa mai mult vorbește decât face, România vorbește doar în spiritul toxic al alegerilor prezidențiale (președințiale pentru cei cu limbaj academic). În vecini, din păcate, se moare pe vorbe. Să dăm vina doar pe chinezi? Ar fi comod. Asta pentru că nu suntem în stare să ne analizăm propriile acțiuni. De fapt nu vrem să le analizăm. Ne-am descoperi propriile cavități în structura morală. Chiar și atunci ne-am arăta cu degetul unul pe altul fără să punem mâna pe mătură.
Mătura! Acesta ar trebui să fie semnul electoral al unei clase politice noi. Nici unul dintre partidele politice actuale nu au de gând să folosească acest instrument decât declarativ. George zice că vrea Georgescu dar nu-l vrea (părerea mea este că îl va propune de premier în primă instanță iar după ce va fi refuzat va ridica din umeri: „eu am vrut, dar…”), Nicușor spune că dorește reduceri de personal administrativ dar că nu le va face. George împinge casele ieftine spre apartamente ANL, iar Nicușor o dă înainte cu marea crupție fără să aibă un plan concret. Ar fi o voce care pledează pentru rațiune, dar nu a candidat. Vorbesc de rațiune nu de vorbe de clacă aruncate prin mijloacele moderne de socializare, vorbe care nu au nici un Dumnezeu chiar dacă Îl invocă.
Mai e puțin și mergem din nou la vot. Trebuie să mergem! Că unii avem păreri preconcepute bazate pe iluzii, că alții avem gărgăuni, că unii suntem de stânga, că alții privim spre dreapta… nu contează, trebuie să mergem la vot. Dacă suntem responsabili atunci când introducem biletul în urnă asta este altă chestie. Asta depinde numai de noi, de fiecare dintre noi. A umple doar urna cu hârtii (vorbe, vorbe) nu e suficient. Acolo trebuie să introducem inteligență, hărnicie, spirit și iubire având ca suport rațiunea, mătura, credința și adevărul.
Opriți războiul!
