Călătoria de studiu și munca de teren nu sunt doar o deplasare în spațiu, ci poate reprezenta și o aventură a spiritului – o întoarcere la trecut, o incursiune într-o lume în care modalitățile tradiționale de a crea lucruri încă există. În acest sens, cercetători de la mai multe instituții muzeale din România – Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui, Muzeul de Istorie Aiud și Muzeul de Științe Aiud – au venit în inima Țării Oașului pentru a studia metodele prin care vechii meșteșugari dădeau culoare mediului înconjurător.
Pe urmele pigmenților naturali
Această cercetare interdisciplinară a fost mai mult decât o descoperire a modului tradițional de creație. Cercetătorii au descoperit și peisajele pitorești ale Țării Oașului, peisaje care au fermecat odinioară numeroși etnologi și folcloriști români. Astfel, pigmenții naturali roșu, alb și negru, utilizați în trecut de oameni pentru a înfrumuseța universul rural al zonei, i-au condus pe drumuri nebănuite: prin văi, păduri și dealuri și miturile lor vrednice de „o haiducie a cunoașterii”, cum ar spune unii dintre oamenii locului.
Mai mult decât atât, întâlnirile cu urmașii meșteșugarilor de altă dată au constituit un arc peste timp cu vremurile în care Tancred Bănățeanu, Gh. Focșa, Ioniță G. Andron, Gh. Haiduc documentau aceste locuri.
Mărturisire de teren – cu iz de plăcinte
Cărările străbătute de grupul de specialiști au fost marcate de bucurie și revelații. Dumitrița Filip, cercetător la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, a pășit cu emoție și cu un zâmbet de-a dreptul epifanic pe potecile albiei văii de lângă cimitir, acolo unde argila albă își are locul de secole pentru a fi extrasă și transformată de către artizanii locului. Tărâmul Roșu i-a purtat pe cercetători la Remetea Vii, la „cireșul Mănăstirii din Bixad”, la Tisagău, Câmpul Roșu, Pârâul Lănțușului sau Podul Săscurii (Vama). Cel mai dificil traseu a fost cel al Împărăției Negre (Pădurea Bisericii), unde grupul a putut intra numai cu ajutorul ultimilor meșteri olari din Vama, Rakos Jozef și Geza Istvanfi – care fac parte din tezaurul uman viu al locului – a făcut posibil accesul și care le-au umplut straița cercetătorilor nu doar cu povești fascinante, ci și cu bucăți de „boroștean”, piatră moale de culoare brun-neagră, ce se găseşte de-a lungul râului Valea Albă în locul numit Tuba, din hotarul satului Tur.
Bunăoară, o parte fundamentală a cercetării de teren, dicolo de experiențele de-a dreptul „alchimice” pe care natura le aduce la suprafață, a fost întâlnirea cu oamenii locului și cu meșteșugarii care duc mai departe tradițiile moștenite de secole și transmise din generație în generație. De aceea, poate unul dintre cele mai importante aspecte a fost cu contactul cu „gardienii tradiției vii” ai meșteșugurilor din Țara Oașului – Rosa, Ioska, Marika, Lena și Geiza, care au împărtășit gânduri, povești și au exemplificat modalitățile de a crea tot ceea ce ne înconjoară.
Cercetarea nu a putut fi terminată fără Emma Istvanfi, care a decorat cu măiestrie un ol de nănaș, utilizând tehnici arhaice: corn de vacă, pană de gâscă, spirale și motive cu pupi și fuștei, așa, ca-ntr-o poveste cu tâlc, de odinioară, cu mai multe personaje principale (cu suflet mare): Filip Dumitrița (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia), Paul Scrobota (Muzeul de Istorie și Științe ale Naturii din Aiud), Mihaela Grigorean (Muzeul Județean din Satu Mare), Gina Olariu (Muzeul Județean din Satu Mare), Maria Lobonț Pușcaș (Muzeul Județean din Satu Mare), protagoniști fără de care această incursiune în lumea culorilor și a tradițiilor artizanale din Țara Oașului nu ar fi fost posibilă.
